Punctul pe „I”

O lungă vară fierbinte…

Valeriu TRAIAN

Hrănită de un sistem de salarizare magnific, amplificat chiar de curînd de către Cotroceni, lumea parlamentară din România, mulțumită pînă la sațietate de rezultatele de peste an, a plecat în concediu, dar nu oricum, ci lăsînd presei și opiniei publice un subiect gras de interminabilă dezbatere. Viața ne-a învățat că dacă vrei să trimiți în derizoriu o afacere de interes major arunc-o publicului și presei spre dezbatere. Așa se întîmplă în această vară extrem de fierbinte cu așa-zisa lege a pensiilor. De ce „așa-zisa”? Pentru simplul fapt că e vorba doar de un fel de amendament la legea organică a pensiilor privind o banală majorare a punctului acesteia. „Dar deodată un punct se mișcă… Cel dintîi și singur. Iată-l / Cum din chaos face mumă, Iară el devine Tatăl…” (M. Eminescu). Ce legătura este între…?! Este, pentru că legea cu punctul a ajuns la „Tatăl” care nu vrea să o promulge și pace! Tatăl fiind, după opinia lui Emil Boc – șeful adjunct al PD, pentru că șeful autoritar rămîne, orice s-ar spune, El, Tatăl, „Tatăl ceresc pe pămînt” (iertați-mi oximoronul), adică d-l Băsescu – absolutul, constituționalul, cofirmatul cu 75 din 40 de la Cotroceni. Argumentul invocat, căzînd ca un cuțit de ghilotină peste capul bieților pensionari, nu peste al tuturor, este că „nu vreau să aprob o lege mincinoasă, prin care să se înșele poporul”, drept pentru care obligat de presă și opinia publică, cere, în sfîrșit, Guvernului justificare de ordin financiar. Așa ajunge matrozul pe post de contabil (revizor) al României.
Așadar, cele trei subiecte fierbinți ce încing rotativele și camerele de transmisie ale televiziunilor în această vară toridă sînt : legea pensiilor, parcul Bordei și transferul lui Chivu. Urmărind dezbaterile despre pensii te cuprinde nu deznădejdea, ci uimirea. Uimirea de a constata cum acest drept elementar pe care îl are seniorul după o viață de muncă în folosul societății, drept pe care-l și alimentează financiar de-a lungul anilor, i se prezintă cînd ca o grea povară a societății, cînd ca un act de bunăvoință din partea politicienilor (a nu se pierde din vedere că subiectul s-a politizat demagogic pînă la refuz), cînd ca o milostenie sau un favor dat de culanța acelorași politicieni, care-s cuprinși de o amnezie generală, și anume: uită că pensionarii de azi au în urma lor între 35 și 45 de ani de muncă pe ogorul patriei, uită că acești pensionari sînt părinții și bunicii lor, uită că mai curînd sau mai tîrziu vor îngroșa rîndurile celor pe care îi tratează azi cu cinism – din orice parte am privi lucrurile.
Oricît ne-am detașa de lupta politică, legea pensiilor este o armă electorală pentru viitorul apropiat. „Lege mincinoasă” – spune d-l Băsescu, „nu vreau să mințim sau să înșelăm poporul!” – spune același personaj de o probitate morală desăvîrșită. Același care în campania electorală din 2004 se dădea de ceasul morții îmbrățișînd cauza pensionarilor, pe care-i căina că au fost neglijați de clasa politică „ticăloșită”, cerînd, lăsîndu-se în voce ca un actor de categorie inferioară, creșterea neîntîrziată a veniturlor acestei categorii. Pensionarii s-au făcut capră și l-au ajutat să sară gardul de zid al Cotrocenilor. După care și-a văzut de multe alte treburi, dintre care unele l-au dus la un spital vienez. Dar asta nu e treaba noastră. Acum i-a revenit subit grija de a nu fi „înșelați” bieții pensionari!
în altă ordine de idei (dacă de idei poate fi vorba aici), toată discuția iscată de parcul Bordei duce tot la d-l președinte încă de pe vremea cînd, ca primar general al Capitalei, a luat decizii peste capul Consiliului General în favoartea lui Costică Constanda (această afacere amintind de zicala cu idiotul, piatra, balta și înțelepții).
în fine, cazul Chivu mi se pare a fi o manevră decriptată de cluburile mari din Europa a fraților Victor și Ioan Becali, a căror lăcomie nu cunoaște limite. Tare mi-e teamă că marele fotbalist român va avea de suferit în cariera sa de pe urma acestor mînării financiare ale procuratorilor săi.
Nu-i exclus să revenim! ul după o viață de muncă în folosul societății, drept pe care-l și alimentează financiar de-a lungul anilor, i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!