Punctul pe „I”

Reconversia etnică. Experimente și rateuri

* Manipularea romano-catolicilor din Moldova – eșecuri repetate

Mircea BĂCĂOANU

Am citit, recent, în publicațiile de expresie maghiară din România și Ungaria, despre turneul ciclist al cetățeanului ungur Ferko Zoltan, turneu care ar fi avut drept scop să atragă atenția asupra necesității acordării dreptului de pastorație în limba maghiară în satele din Moldova în care trăiesc credincioși romano-catolici. Intuiția mi-a semnalat faptul că acesta este un subiect de interes și am vizitat zonele respective pentru a culege impresii „la cald” cu privire la modul în care oamenii locului văd această acțiune în beneficiul libertății lor de exprimare. Stupoare, însă. Sătenii pe care i-am întrebat ce părere au despre inițiativa cetățeanului maghiar m-au întrebat, la rîndul lor: care Ferko Zoltan?! Și ce vrea el? Pe măsură ce le explicam despre ce este vorba, chipurile lor se luminau tot mai tare. Și încet-încet mi-au relatat că ei știu despre ce este vorba, și anume, despre încercările unor persoane care vin din cînd în cînd pe la ei să-i convingă să se declare maghiari și să ceară să se vorbească maghiara în biserică. Dar, în general, încheiau cu formulări de genul: „Da’ cum să cerem noi așa ceva, domnule dragă, că nu știm decît limba română”?!
în urma discuțiilor, m-am edificat cu privire la eficiența, sau mai bine spus – la eșecul turneului lui Ferko Zoltan. Mediatizarea acțiunii în presa maghiară a lăsat fără reacții populația romano-catolică din județul Bacău, în primul rînd datorită faptului că locuitorii din Moldova citesc preponderent știrile în limba română, și nu în cea maghiară, în pofida eforturilor de maghiarizare depuse de-a lungul timpului de diverse organizații mai mult sau mai puțin obscure. Nu este lipsită de importanță nici implicarea unor organizații așa-zise „ceangăești” din județul nostru în susținerea acțiunii cetățeanului ungur, în special a lui Solomon Adrian, proaspăt „ales” președinte al Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova și Nistor Tinca – eterna și fascinanta apărătoare a ceangăilor din Pustiana, președinta Asociației „Sfîntul Ștefan” – Pustiana, cei doi făcînd lobby la Vatican alături de Ferko Zoltan, pe lîngă monseniorul Pietro Parolin – adjunctul ministrului de externe al Sfîntului Scaun, în vederea determinării episcopului de Iași – Petru Gherghel – să accepte solicitările „ceangăilor” din Moldova referitoare la pastorația maghiară. Deși înalții reprezentanți ai Vaticanului au folosit binecunoscutul limbaj diplomatic, în care nu se uzitează direct cuvîntul „nu”, acesta fiind înlocuit cu expresia „poate”, delegația „ungaro-ceangăiască” a lansat – după vizita efectuată – semnale potrivit cărora înaltul Scaun ar fi de acord cu limba maghiară în pastorație în comunitățile romano-catolice din Moldova, profitînd de relativitatea discursurilor cărora, din păcate, nu au reușit să le înțeleagă și să le perceapă adevăratele sensuri.
Ce nu pot accepta cercurile maghiare din țară și din străinătate este poziția fermă a Bisericii Catolice din România, care nu dorește schisme în cadrul comunităților catolice din Moldova, ci dimpotrivă – coeziune în jurul ei, așa cum au făcut catolicii moldoveni de la înființarea primelor parohii în acest areal, lucru subliniat și de Preasfinția Sa Episcopul Petru Gherghel cu ocazia audienței acordate la Iași delegației mixte „ceango-ungare”, în luna iunie a.c. Deși cunosc poziția oficială a Episcopiei Romano-Catolice de Iași în privința acestui subiect, Nistor Tinca și grupul de așa-ziși susținători ai săi – circa 20 – 30 de persoane – au reînceput o campanie pe plan local, transformînd locuința personală a acesteia în „biserică catolică” și în care se țin, periodic, slujbe în limba maghiară; ultima avînd loc cu ocazia serbării Sfinților Apostoli Petru și Pavel din acest an. Președinta Asociației „Sfîntul Ștefan” este susținută în acest demners de preoți aparținînd Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, care este profund atașată ideilor revizioniste promovate de anumite cercuri de la Budapesta.
Pentru a da o notă de greutate acestor acțiuni și pentru ca presa maghiară să poată avea subiecte adecvate, se intenționează ca în fiecare joi, începînd cu orele 21,00, la „Casa Maghiară” din Pustiana să se realizeze o serată religioasă în care să se rostească rugăciunea Rozariului în limba maghiară; acțiunea fiind organizată de Societatea „Regnum Marianum” din Budapesta, organizație care, în paralel, la ora 20,00 (ora Europei Centrale), va organiza și la Budapesta același gen de manifestări. Reține atenția sincronizarea celor două momente, ca și locațiile alese – Pustiana și Budapesta – adică locuri care s-ar dori legate la nivel cultural și religios, fără a se ține cont de faptul că de cîte ori localnicii din Pustiana au trecut prin Budapesta cu greu s-au putut înțelege cu ungurii tocmai pentru că vorbesc limbi poate asemănătoare pe ici – pe colo, totuși fundamental diferite.
în deplasările la Vatican efectuate în mai multe rînduri și pe aceeași temă, Nistor Tinca a fost însoțită de Solomon Adrian – actualul președinte al AMCM – un „ceangău-maghiar” din Luizi Călugăra, născut din părinți români (tatăl său – fost primar al comunei ani de-a rîndul, declarîndu-se la toate recensămintele ca fiind român), mă întreb: cum poate rezulta, din doi părinți români, un ceangău maghiar?! Cu siguranță, fenomenul de „transformare etnică” a fost stimulat de studiile efectuate la Budapesta, de ajutoarele materiale și de banii primiți pe diverse căi din țara vecină.
Ce nu au înțeles, din păcate, așa-zișii reprezentanți ai „ceangăilor” din Moldova este faptul că populația vizată de Solomon Adrian, Nistor Tinca și acoliții acestora, din țară și din străinătate, este cu cel puțin doi pași înaintea lor ca gîndire și mentalitate, evaluîndu-și interesele personale prin prisma integrării României în Uniunea Europeană și nu din punct de vedere al unor controversate teorii cu privire la originea lor istorică. Exemplul cel mai bun îl constituie solicitarea liberă, nu pe bază de stimulente în forinți sau în altă monedă, de ore de limba italiană pentru copiii din Pustiana, din partea părinților (în numele cărora Nistor Tinca dorește slujbe în limba maghiară) pentru a oferi tinerei generații șansa de a găsi un loc de muncă bine plătit, decent și pe măsura talentului și capacităților profesionale, în altă țară decît Ungaria.t cuvîntul „nu”, acesta fiind înlocuit cu expresia „poate”, delegația „ungaro-ceangăiască” a lans

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!