Punctul pe „i”

Un președinte (doar) multidisciplinar

Valea Oltului s-a transformat, vrînd-nevrînd, în bătălia de la Posada. „Cineva” aruncă cu bolovani uriași peste firul de drum care făcea legătura între Balcani și Ardeal. Ministrul Dobre s-a autoproclamat comandant de oști și a început lupta cu „cel de sus” care dădea cu pietre… A adus minerii artificieri să „puște” muntele, adică să stimuleze căderea pietrelor pînă la momentul în care nu mai rămîneau pietre căzătoare pe munte. O strategie de bun simț, care n-a ținut. Și pentru că muntele nu ceda, dar condițiile de „pușcare” erau tot mai grele, comandantul Dobre a adus alpiniști. Tot artificieri. Adică, te „pușc” măi munte, de nu te vezi! Dar muntele, nimic! Timpul trecea și nimic (bun) nu se întîmpla. Cerbicia și consecvența ministrului Dobre nu ajutau. Atunci, nu primul om al guvernului, ci tocmai primul om al țării se hotărî să preia comanda. În prima zi s-au repetat aceiași pași, aceleași erori, aceeași monodisciplinaritate de inginer drumar care nu știe decît una… Și într-un singur sens. Dacă noaptea a fost un sfetnic bun, sau președintele României a avut sfetnici buni care gîndeau (și) noaptea, acum este greu de stabilit. Cert este că a doua zi strategia a fost schimbată. Au fost implicați militarii de la vînătorii de munte și militarii geniști, care au „pușcat” invers. Apoi au venit silvicultorii lui dom’ Flutur; ei au plantat brăduți care vor fi o piedică în calea alunecării versantului. Președintele a recunoscut că i-a trebuit ceva timp pînă să-i vină atîtea idei. Important este că ideile au venit. Iar abordarea cea nouă are deja un nume: „multidisciplinaritate” și „interdisciplinaritate”. Dacă cineva ar fi avut o pregătire academică de acest fel, diferit de „monodisciplinaritate”, atunci cu siguranță lucrurile erau rezolvate de mult, iar România nu ar fi pierdut sutele de milioane de dolari care înseamnă pierderile de la tranzitul TIR-urilor, costul insistenței cu care s-a procedat în primele zile de luptă cu muntele.
Pentru persoanele interesate de progresul cunoașterii cu efecte practice pozitive amintesc evoluția metodologiilor de cercetare din perioada modernă (secolul XVII) pînă în zilele noastre cu iz de postmodernitate: monodisciplinaritate, pluridisciplinaritate, multidisciplinaritate, interdisciplinaritate si transdisciplinaritate.
Oare cît ar costa ca ministrul Educației și Cercetării să sugereze o modificare curriculară, adică de programă școlară și în care să recomande predarea în stil multidisciplinar și interdisciplinar a acelor cunoștințe practice care să facă din absolvenții noștri oameni descurcăreți în timp scurt și cu bani puțini? Adică, să se descurce mai bine decît un ministru consecvent și insistent. Ca să nu mai spun că transdisciplinaritatea ar da rezultate și mai bune. Am scris despre Simpozionul internațional „Inter și transdisciplinaritate” organizat de Universitatea Bacovia ca fiind un eveniment de nivel european. După cazul „Valea Oltului” îmi permit să fac o propunere conducerii universității bacoviene: să transforme simpozionul cu pricina într-o tradiție, adică să organizeze în fiecare an cîte o ediție a acestui simpozion. Cu această ocazie Bacăul va deveni un centru (inter)național de studii inter și transdisciplinare, cu efecte incredibil de mari și de pozitive pentru economia românească, în general, și pentru aceea a Bacăului, în special.
Mai mult, o pregătire interdisciplinară este un avantaj cert în managementul crizelor. Și cum de crize nu ducem lipsă, înseamnă că investiția în inter și transdisciplinaritate merită să fie făcută cu prisosință. Chiar dacă avem un președinte (doar) multidisciplinar. Care l-a făcut de rîs pe ministrul cu gîndire monodisciplinară. Dacă ministrul Dobre părăsește cîrma ministerului responsabil cu transporturile este bine să se știe că o vină în această incompetență o are și sistemul de educație din România. Adică, pleacă d-l Dobre, se pregătește d-l Hărdău.
Catinca Piper
r. Și cum de crize nu ducem lipsă,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!