Punctul pe „i”

Debarasarea de gîndirea „lunecoasă”

• adjectivarea – o probă a duplicității,
neclarității și incertitudinii românilor

Totul este, la noi, în cultura română, „cultural”. Nu fapt de cultură, ci fapt cultural; nu act de cultură, ci act cultural; nu om de cultură, ci om cultural. Pardon, aici am greșit eu! Omul român este de cultură, nu cultural. Problema este, însă, aceea a lipsei de consecvență; adică de ce oare actul este cultural, dar omul nu?… Săptămînalul condus de Carmen Mușat nu se numește „Observatorul culturii”, ci „Observator cultural”. În sfîrșit, Iașiul a spart gheața (măcar la nivel de titlu de publicație) și a scos un „Supliment de cultură”, nu un „Supliment cultural”. Desigur, titlul sugerează și un (sur)plus de cantitate, un adaos de cultură necesar, dorit și oferit. …Bine că „Ateneu” este „revistă de cultură” și nu „revistă culturală”! În schimb, „Observatorul (ați ghicit!) cultural” are, în continuare, mania adjectivării. Editorialul lui Carmen Mușat din penultimul număr pe 2005 este intitulat, nici mai mult, nici mai puțin, decît „Fraude culturale”, adică niște fraude nu proaste, nu lipsite de cultură, ci fraude pline de cultură, culturale adică. Chiar în același editorial se folosește sintagma „teme culturale” în loc de „teme de cultură”. Mai mult, adjectivarea devine obsesie (și… sursă de confuzie) atunci cînd se folosește, în două fraze consecutive, formularea: „Ceva e putred în viața noastră culturală”. Imaginați-vă o cultură încă în viață, dar plină de putregai. Cum ar veni, este vorba despre ceva „curat murdar”, despre o cultură cu multă incultură (presupun că putregaiul se referea la lipsa de cultură; sau poate nu). Ce înseamnă „fraudă culturală” la Carmen Mușat? Cultura domnului Alex Ștefănescu este sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire, de vreme ce acesta este descris ca fiind „un publicist de duzină, lipsit de orice competență în materie de critică, istorie și critică literară, incapabil să discearnă valoarea de non-valoare și total inapt să înțeleagă dinamismul complex al fenomenelor culturale” (sic!). După înțelegerea mea, „fraudă culturală” este atunci cînd un om de cultură nu are cultură, sau cînd o cultură este putredă, moartă – adică este o cultură care nu (mai) este. Uite-o, nu e!
Un alt exemplu: sistemul nostru de sănătate se numește „sistem sanitar”, managementul în sistemul de sănătate este poreclit de unii cu sintagma „management sanitar”. Actualele Direcții de Sănătate Publică mai sînt încă numite de către unii nostalgici „Direcții Sanitare”, așa cum se numeau înainte de 1990. Am considerat și consider că vechea și incorecta sintagmă „management sanitar” trebuie înlocuită cu sintagma „managementul sănătății”, după modelul acceptat deja – „managementul calității” (și nu „management calitativ”), „managementul informației” (și nu „management informativ”). Unii se mai cramponează încă de sintagma „management educațional” în loc de „managementul educației” și de „management cultural” în loc de „managementul culturii”.
Carmen Mușat punea un diagnostic pe care îl agreez: „cultura română duce lipsă de instrumente de lucru”. Un asemenea instrument de lucru ar putea fi o analiză a neajunsurilor provocate de adjectivare în limba română și demonstrarea cu argumente logice, raționale a avantajelor nefolosirii adjectivării. În ce mă privește, consider că utilizarea substantivului „educație” în loc de „educațional” oferă claritate și rigoare, face trimitere la denumirea corectă și exactă a domeniului („educație”) și nu la un derivat al domeniului („educațional”). „Educațional” înseamnă doar ceva legat (pe ici – pe colo) de educație.
Așadar, o dezbatere publică urmată de o decizie a unei instanțe cu prestanță în domeniu ar fi primii pași spre debarasarea de un mod de gîndire lunecos, aparent logic dar lipsit de asumarea răspunderii și adoptarea unui mod de exprimare (nu „mod exprimativ”) direct, tranșant și clar. Cine începe? Sau, mai exact, cine continuă? (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!