Pur și simplu

Banchiza portocalie

Istoria Greciei antice ne spune că spartanii ajunși la neputință din cauză de boală sau bătrînețe procedau la suicid, aruncîndu-se în prăpăstiile munților Taiget. Viața în orașul-stat Sparta fiind foarte dură, copiii născuți cu malformații erau aruncați în același loc. Ei o făceau pentru vigoarea societății, deoarece între orașele-state ale Greciei, dar și cu numeroșii năvălitori, se duceau dese războaie. Eschimoșii de la Polul Nord, care de altfel au o viață scurtă din cauza condițiilor vitrege și a consumului excesiv de grăsimi, cînd nu mai pot vîna pentru a-și asigura traiul se urcă pe banchizele de gheață ce plutesc în derivă și se sting din cauza frigului și inaniției. La noi, în campania electorală marinelul de Cotroceni ne-a înnebunit cu sloganul „să trăiți bine”, iar noi am crezut și i-am aplicat ștampila pe cărarea multilateral dezvoltată.
Poporul și-a zis că după un politruc și un geolog e musai să încerce și cu un marinar – om de rînd, care cunoaște mai bine greutățile gloatei. Adevărat e că din poziția sa nu are suficiente pîrghii pentru a influența direct creșterea nivelului de trai al sărăcimii orașelor și satelor. Totuși, a candidat din partea unei coaliții în care se află și partidul pe care l-a păstorit. Nu trebuie uitat nici faptul că a propus premierul care, împreună cu miniștrii din subordine, indiferent de culoarea din patrulater, pot gîndi și acționa pentru ușurarea vieții celor oropsiți, care reprezintă, totuși, majoritatea populației.
Dacă nu ar fi tragic, ar fi penibil să ajungă pensionarii să se încaiere cu forțele de ordine. Este un dezastru ca după o viață de muncă în condițiile grele ale fostului regim majoritatea pensionarilor să aibă o pensie între 3 – 5 milioane lei, bani cu care nu pot să-și achite datoriile la gaz, electricitate, telefon, fără a mai lua în calcul nevoile de medicamente, alimente și agrement. Legea nr.3/1977 oferea o pensie suficientă celor ce îndeplineau condițiile de vechime în muncă și vîrstă de pensionare, deoarece din ultimii zece ani de muncă cel care completa dosarul de pensie putea alege cinci ani consecutivi lucrați, cei mai favorabili lui. Prin adoptarea legii pensiilor pe puncte pensiile au devenit mizerabile, excepție făcînd cele pentru foștii activiști și cadre de conducere, care au avut salarii substanțiale.
Guvernanții se plîng de faptul că sacul bugetar este gol, în timp ce parlamentarii își stabilesc pensii scandalos de mari. Ne zgîim ca proștii la UE, ca și cînd acolo ar fi raiul pe pămînt, în speranța că nivelul de viață va deveni mai bun. Să nu uităm, însă, că în capitalism nu se recunoaște expresia „pomană”. în atare situație, patrulaterul de la guvernare, în frunte cu lupul de mare, ar trebui să pună pe picioare o afacere cu stuf și o fabrică de bărci din trestie, în care să îmbarce pensionarii amărîți și să îi lanseze pe mare, unde să plutească în derivă. Asta pentru că noi nu avem nici o educație spartană, nici una laponă, dar avem pretenția și „tupeul” de a trăi. Dar, să nu uităm: o vorbă străveche atenționează – „vai de țara care nu-și respectă bătrînii!”. (Georges BRAK)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!