Puterea unui drept necontestat

9. Iași, 24 ianuarie / 5 februarie 1859. Scrisoarea adresată de Alexandru Ioan Cuza împăratului Napoleon al III-lea:
„Sire,
Adunările Elective din Moldova și din Valahia m-au proclamat în unanimitate Principe Domnitor al Valahiei și Moldaviei. Astfel se află realizată de fapt acea unire completă, pe care amîndouă țările au cerut-o de atîtea ori, și pe care Maiestatea Voastră ați binevoit a o apăra în Consiliile Europei. Pentru ca acest fapt să capete puterea unui drept necontestat, simțesc că este necesar, ca protecțiunea tutelară a Maiestății Voastre să continue a se întinde peste țara noastră. Ca interpret natural al aspirațiilor și al nevoilor sale, ieau Sire, libertatea de a mă adresa Maiestății Voastre, cu toată încrederea unei inimi recunoscătoare pentru binele ce Ea ne-a făcut, și plină de speranță în binele ce Ea ne rezervă pentru viitor, soarta României este sub ocrotirea Maiestății Voastre, adică în momentul care se hotărăsc destinele ei nu mai am nici temere și sunt asigurat că Providența ne va ajuta.
Rog pe Maiestatea Voastră să binevoiască a primi omagiul recunoștinței mele și a respectului, cu care sunt, Sire, al Maiestății Voastre prea ascultător servitor, Alexandru Ioan”.
La 24 ianuarie 1859, prințul Cuza l-a împuternicit pe Vasile Alecsandri – ministrul Afacerilor Străine al Moldovei, să prezinte scrisorile adresate de el împăratului francezilor și contelui Walewski.
Documentele, întocmite de patrioții și revoluționarii români, prezentate de noi, oglindesc starea de spirit, entuziasmul și bucuria tuturor românilor, în acel moment unic și înălțător al istoriei lor, care a deschis calea progresului, deplinei unități naționale, a prosperității, a triumfului democrației în România. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!