Quo Vadis?

Greșelile moraliștilor

* Părerea lui Spinoza

Ștefan MUNTEANU

Consecvent concepției sale, potrivit căreia înțeleptul dobîndește libertatea și fericirea prin înțelegerea necesității, Spinoza oferă și unele sugestii în legătură cu felul în care omul se poate elibera de pasiuni. De ce să se elibereze omul de pasiuni? întrucît pasiunile îl împiedică să înțeleagă faptul că el există, așa cum există, în virtutea unei necesități supreme. Neînțelegînd acest adevăr, omul este nemulțumit de ceea ce este și, în consecință, își imaginează că poate fi și alceva, că poate să dețină calitățile altora. Și, drept consecință, omul devine invidios și orgolios. Pasiunile nesocotesc adevărul că în lume există doar ceea ce trebuia să fie, în virtutea necesității implacabile. în această situație, crede Spinoza, oamenii trebuie îndemnați să se elibereze de pasiuni cu ajutorul rațiunii. Doar rațiunea îl poate ajuta pe om să înțeleagă faptul că puterea nesfîrșită a lui Dumnezeu nu ascultă de ceea ce lui, omului, i se pare, la un moment dat, că este este bine sau rău, permis ori interzis. Cu ajutorul rațiunii omul trebuie să înțeleagă că este puternic prin ceea ce este, nu prin ceea ce dorește să fie. în acest sens, Hubert Grenier, comentînd concepția gînditorului olandez, în lucrarea „Marile doctrine morale” (Editura Humanitas, 1995), scrie: „Știind că pentru a fi noi înșine nu avem nevoie de mai mult decât este deja în noi, iar nu în altcineva, revelația puterii noastre ne aduce bucurie, iar din moment ce bucuria este o trecere, dinamică, de la mai puțină ființare la mai multă ființare, nu numai un simplu semn, un efect, bucuria de a descoperi perfecțiunea ființei noastre îi oferă acesteia un plus de ființare. A fi de acord cu propria ființă înseamnă a o spori”. Altfel spus, folosind cuvintele aceluiași comentator, „Nu este nicidecum adevărat că rațiunea ne ordonă să ne amputăm, să ne mutilăm ființa, nici că înțelepciunea seamănă cu o mohorâtă cumințenie, cine gândește mai bine trăiește mai mult”.
Lăsat în seama pasiunilor, omul se manifestă paradoxal: pe de o parte este egoist, iar pe de altă parte nu este mulțumit de sine. Aceasta înseamnă că el este nefericit. întrebarea este, în viziunea spinozistă, care este tratamentul eficient împotriva impulsurilor pasionale? La această întrebare filosoful răspunde că nu ne poate ajuta nici concepția stoică, aceea de a ne considera suficient de puternici pentru a ne elibera de pasiuni înfruntîndu-le, nici concepția moralist-religioasă prin care ne sînt accentuate slăbiciunile.
în acest sens, moraliștii greșesc sub mai multe aspecte. Ei greșesc, în primul rînd, atunci cînd ne educă în spiritul rușinii față de noi înșine și al umilinței. Redînd atitudinea spinozistă, Hubert Grenier, în lucrarea amintită, notează: „Oamenii aceia ne îndeamnă să ne lepădăm de noi înșine, să ne salvăm de noi înșine, dar nu-și dau seama că afirmațiile lor se reduc în chip inept la formula: suprimă-te pe tine pentru ca un altul să-ți ia locul”. Moraliștii greșesc, în al doilea rînd, potrivit concepției lui Spinoza, atunci cînd, neînțelegînd domnia necesității, care exclude orice posibilitate de a introduce ceea ce încă nu este în ceea ce este, ne fizează scopuri.
Pentru preîntîmpinarea acestor greșeli, sfatul lui Spinoza, transmis prin același Grenier, este următorul: „încercați mai degrabă să fiți ceea ce sunteți, să faceți ceea ce natura voastră vă predispune să faceți. Nu dispuneți de puterea de a vă schimba după cum vă place, dar o aveți înnăscută pe cea de a gândi, de a vă dezvolta gândirea, de a substitui unor idei încă neadecvate idei adecvate. în această situație, pasiunile voastre care nu erau decât idei trunchiate dispar fără să opună rezistență, așa cum se risipesc umbrele la ivirea zorilor”. Helvetica-R așa cum există, în virtutea unei necesități supreme. Neînțelegînd acest adevăr, omul este nemulțumit de ceea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!