Rafo este la un pas să cucerească și ultima redută a statului: AVAS-ul

Inițiativele Sindicatului Rafinorul al societății Rafo Onești au avut, săptămîna trecută, cîștig de cauză după o întrevedere a reprezentanților acestuia și ai societății oneștene cu cei ai Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS. întrevederea a avut loc la insistențele premierului Călin Popscu Tăriceanu, după mai multe cereri formulate în acest sens de sindicaliștii de la Rafo, pe de o parte, dar și de noii proprietari ai rafinăriei. Pe 13 aprilie, după îndelungi discuții cu reprezentanții AVAS, s-a acceptat ridicarea gajului de pe acțiunile pe care Rafo le are la Carom Onești. „Este un ultim punct cucerit în bastionul care stă în fața normalizării situației de la Rafo – ne-a declarat liderul sindicatului Rafinorul, Ion Marian -, după discuții care s-au cramponat de metodologia garanțiilor pe care statul român le vrea din partea proprietarilor Rafo că datoria istorică a acestei societăți va fi achitată. Ne aflăm în situația de a putea reporni, astfel, oricînd instalațiile rafinăriei, pentru că în Portul Constanța se și află primul vas de țiței, dar noi am mai solicitat AVAS o întrevedere cu delagații noștri și ai societății, pentru clarificarea tuturor detaliilor”. Cu aceasta, rafinorii cred că situația de la Rafo s-a deblocat aproape total și așteaptă, în această săptămînă, să fie chemați din nou în audiență la București.

Discuțiile reprezentanților Rafo de săptămîna trecută au fost precedate, la numai o zi, de scrisoarea pe care managerul societății Petrochemical Holding GmbH, Iakov Goldovskiy, companie de care aparține societatea Calder-A Internațional, acționarul majoritar de la Rafo, către noul ministru al Finanțelor Publice, Varujan Vosganian. „Petrochemical – a precizat Goldovskiy – este cel de al doilea mare creditor de la Rafo, după Ministerul de Finanțe. Rafo nu funcționează, însă, din iulie 2006, dar noi continuăm să plătim toate obligațiile curente către stat, acoperim cheltuielile zilnice și ne ocupăm și de programul de investiții”. Noii proprietari fac eforturi vizibile de a repune rafinăria în funcțiune, dar Iakov Goldovskiy a reamintit că pentru ca aceasta să funcționeze continuu este nevoie de soluția în legătură cu datoriile istorice. „Noi – a precizat managerul Petrochemical – trebuie să facem din Rafo o societate performantă. Pentru aceasta este nevoie de investiții, de urmărirea standardelor UE, printr-un program care va dura 1,5 ani. Am încercat de mai multe ori să găsim o soluție pentru datoriile istorice, dar fără succes la autoritățile statului. La sfrșitul anului instanța va trebui să ia o decizie în legătură cu Rafo, la finele Programului de reorganizare: funcționarea sau falimentul”. Goldovskiy a opinat că soluția falimentului nu este de dorit nici de creditori, nici de statul român, care nu ar încasa mare lucru pe Rafo. Iar situația ambiguă de acum nu lasă loc inițiativei și atragerii de fonduri pentru investiții și finanțarea plăților curente. De aceea, mnagerul Petrochemical i-a propus ministrului Vosganian o întrevedere, pe această temă, cît mai curînd. Trebuie precizat, că Petrochemical a propus statului român să achite datoria curentă și să negocieze situația penalităților și dobînzilor de întîrziere la acestea.

Petrochemical a investit masiv în Rafo

Strategia Petrochemial Holding vizavi de situația de la Rafo este, de departe, cea mai încurajatoare de pînă acum. Noii investitori s-au dovedit total interesați de rafinăria din Onești, care este una dintre cele cinci mari rafinării ale României, și au făcut investiții de zeci de milioane de dolari pînă acum în ea, astfel încît au adus-o la standarde de mediu cerute de UE, Rafo fiind singura din sistem la pretențiile Uniunii, din România. în plus, nu este de neglijat nici faptul că noii proprietari nu au concediat masiv forța de muncă, ci au plătit-o pe toată perioada de nefuncționare a instalațiilor. Banii au venit, evident, de la ei. Nici pentru repornirea instalațiilor, anunațată ca fiind în prag de a se întîmpla, nu au anunțat mari restructurări, dar au au întocmit un plan de atac și au formulat o strategie în două etape, pentru următorii cinci ani. Administratorii au garantat semnarea Contractului Colectiv de Muncă, nu doar pentru anul 2007, ci pînă la finele lui 2008. Noii proprietari au dovedit cu bani mulți că vor o rafinărie curată, că au planuri mari de investiții, în bună parte realizate, și s-au declareat interesați și de soarta unor întreprinderi de pe Platforma industrială Borzești.

Prioritatea numărul unu: repornirea instalațiilor

Unii dintre salariații rafinăriei spun că noii patroni ar trebui să le ofere mai mult. O altă parte cred că momentul unor revendicări salariale sau de natură apropiată nu poate fi acum, cînd situația rafinăriei este atît de frămîntată. Repornirea instalațiiilor este văzută ca prima prioritate, stabilizarea situației Rafo ca pe cea de a doua, după care ar putea veni și cererile de ordin sindical. Pe de altă parte, chiar reprezentanții statului s-au întrebat de ce tocmai sindicatul se implică în rezolvarea problemelor tehnice și financiare ale societății și nu prezintă, pur și simplu, direct problemele sociale. „Nici un sindicat nu poate susține componenta socială fără existența societății în sine – a replicat Ion Marian. Conducerea organizației de sindicat nu a avut, pînă astăzi, de rezolvat probleme sociale în relațiile cu administrația Rafo. Fără intervențiile și susținerile punctuale din partea organizatiei, pînă la nivelul Parlamentului Europei, Rafo și-ar fi închis activitatea începînd cu anul 1998. Dar, ca urmare a blocării negocierilor cu AVAS și Ministerul Finanțelor, de la 1 mai va putea apărea la Rafo o mare problemă socială, pe lîngă cea de la Carom. Pentru că acționarii nu vor mai plăti forța de muncă dacă rafinăria nu funcționează”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!