Recurs la istorie

Terorismul politic are vechi rădăcini

* Triumful calvinismului a provocat tragedia românilor din „Țara Secuilor” și tot teritoriul cotropit al acestora * Secuii din județele Covasna, Harghita și Mureș cer din nou autonomia teritorială! Pe ce baze istorice?!

Orice om care studiază trecutul Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului, constată cu ușurință că peste 80% din satele și orașele acestor ținuturi românești au fost populate de români. Umanistul și cărturarul de origine maghiară Antonius Verancius a consemnat, la mijlocul secolului al XVI-lea, că „românii egalează cu ușurință numărul celorlalte populații ale Transilvaniei: secui, unguri și sași”. Brașoveanul Georg Reichessdorffer a fost și mai lucid și mai clar. El a precizat în Chorografia Transylvaniae: „…pe lîngă sași, secui și unguri, românii locuiesc pe toate moșiile și în toate satele, răspîndiți peste tot”. Possevino, în 1583, a constatat prezența românilor în ținuturile stăpînite de „nobilii” secui, mulți proveniți din foștii cneji și voievozi locali, ajunși la asemenea situație înainte de aducerea înobilaților secui pentru ducerea la îndeplinire a planurilor politico-militare ale Sfîntului Scaun și ale regilor Ungariei. Conducătorii spirituali și politico – administrativi, în perioada predominării și folosirii credinței catolice au adoptat cele mai drastice măsuri pentru împuținarea și chiar „extirparea” românilor care nu renunțau la credința ortodoxă. Locuitorii celor aproape 4000 de așezări din Transilvania au avut de îndurat excesele politicii regilor maghiari. Au excelat în privința persecutării ortodocșilor Andrei al II-lea, fiul acestuia și Sigismund de Luxemburg. Nu puține au fost măsurile cele mai drastice adoptate împotriva românilor ortodocși. Preoții acestora au fost persecutați, alungați din sate și orașe, și chiar de pe teritoriul transilvan. Credincioșilor li s-a interzis intrarea în lăcașurile de închinat. Multe biserici au fost demolate, unii credincioși sau slujitori ai bisericii au fost închiși, alții spînzurați. Dar măsurile severe nu și-au atins scopul. N-au fost puține cazurile în care obiectele de cult și cărțile respective au fost însușite de nobili și slujitorii cultului catolic. Numeroase documente semnate de regii respectivi, nobili și demnitari catolici, confirmă situația. Conducătorii Sfîntului Scaun au confirmat și aprobat situațiile de acest fel, indiferent de consecințele lor tragice.
în anii 1437-1438 au fost puse bazele alianței nobiliare a maghiarilor, secuilor și sașilor, cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum. A fost obținută binecuvîntarea Sfîntului Scaun. Poporul român ortodox a fost aruncat în robia feudalilor celor „trei națiuni”. După 1514, „Dieta sălbatecă” nobiliară a elaborat și pus în practică legislația sîngeroasă prin care țărănimea, majoritar românească, a fost declarată în „totală și veșnică iobăgie (mera et perpetua servitute et rusticitate)”. în puține locuri din lume s-au petrecut asemenea tragedii umane, cu urmări grave ale unei politici de exterminare a unui popor întreg cu un trecut civilizat și îndelungat. Peste patru secole, codurile întocmite de Werboczi au stat la baza raporturilor dintre aristocrația maghiară și maghiarizată și țărănimea exploatată, asuprită, înșelată, umilită, ținută în obscurantism și o ignoranță crasă, majoritar românească, cu ajutorul unui stat și al unor slujitori bisericești despotici și tirani. Atacurile pornite de Luther, la 31 octombrie 1517, împotriva conducerii Bisericii Catolice în scopul pretinsei iertări de păcate și crime săvîrșite împotriva umanității au provocat ecouri binefăcătoare în Ungaria și Transilvania, care au fost receptate și de românii oprimați.
Prăbușirea și dispariția „regatului apostolic” Ungaria sub loviturile militare otomane și ale perversității poliției imperiale austriece, divizarea teritoriului fostului stat nobiliar între cele două forțe cotropitoare de popoare au creat cele mai favorabile condiții pentru triumful noilor credințe religioase întemeiate de Martin Luther și Jean Calvin, corespunzătoare aspirațiilor noilor categorii sociale luptătoare împotriva feudalismului și bigotismului. Noile doctrine religioase au avut succes în Transilvania dintre Tisa și Carpați. Adepții acestora au hotărît atragerea românilor la noile culte prin traducerea și tipărirea cărților de cult în limba vorbită de cea mai numeroasă și cea mai veche populație de pe spațiul geografic arătat. Unele dintre cărțile de cult de acest fel au fost tipărite cu literele primite din Țara Românească, fapt ce demonstrează o strînsă colaborare, sub toate aspectele, dintre cei ce trăiau pe întregul teritoriu românesc.
Luptele dintre otomani și habsburgi pentru stăpînirea teritoriilor din Europa de Centru au provocat conflicte nobiliare, dublate de frămîntări și lupte religioase. Ocuparea teritoriului în mod succesiv de către otomani și imperiali, conflictele religioase au căpătat de multe ori caracterul unor adevărate războaie religioase care au impus excluderea românilor ortodocși de la orice activitate economică, socială, militară, culturală, politică și religioasă, deși aceștia formau majoritatea populației. Intervențiile oștirilor moldovenești românești în Transilvania n-au fost folositoare românilor.
în condițiile exercitării terorismului politic otomano-austriac, al luptelor interne dintre partizanii politici și cei religioși, al intervențiilor poloneze în sprijinul Isabellei și al lui Ioan Sigismund, noile religii au fost proclamate „recepte”, după cum urmează: în 1541 – Biserica Luterană a Universității săsești, în 1550 – luteranismul; în 1564 – calvinismul; în 1568 – unitarismul. Toate acest culte nou apărute au fost declarate „confessio” recepte. Ortodoxia, religia străveche a românilor, în care a fost botezat prima dată și fostul prim rege al Ungariei, Ștefan I, a fost apreciată ca una „tolerată”. Discriminarea politică începută prin Unio Trium Nationum a fost dublată de una religioasă, realizată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Foștii slujitori catolici deveniți pastori luterani, calvini, unitarieni, ajutați de prințul Transilvaniei – care a aderat la calvinism, de lucrările Dietei nobiliare formate din nobili susținători ai noului rit religios s-au năpustit asupra cultului catolic și celor ce păstrau credința ortodoxă. Persecuțiile și teroarea exercitate asupra românilor ortodocși n-au cunoscut limite. Acestea au fost dublate de perversitatea și intriga acelor români care din interese egoiste, politice, economice, ambiții religioase au adoptat cultul calvin. La 10 aprilie 1562 a făcut cunoscută înlocuirea episcopului Sava cu Gheorghe de Geoagiu, apreciat drept „preot onorabil și presbiter al românilor și rutenilor de credință greacă, atît din ținuturile Hațegului și al Caransebeșului, cît și din alte părți ale regatului nostru”. Măsura a fost adoptată la cererea insistentă a lui Melchior Balassa, comandant și conducător al secuilor răzvrătiți, sub îndemnurile și intrigile lui Despot Vodă, domnul adus la conducerea Moldovei de către împăratul catolic Carol Quintul și unele căpetenii reformate din Transilvania. în această perioadă au fost scrise unele rapoarte adresate căpeteniei ordinului iezuit din Roma. Cel întocmit de Ferdinandus Capei a relatat că Transilvania a fost tot timpul condusă în mod separat de Ungaria; românii formau cea mai veche și mai numeroasă populație din Transilvania, care cuprindea teritoriul dintre întregul curs al Tisei și Carpați. Locuitorii aceștia, care „ei înșiși își spun români”, populau multe așezări din părțile în care au fost aduși și așezați secuii. Semnificativă este aprecierea că „românii” n-au oameni înnobilați de către regalitatea maghiară. Precizarea este concludentă asupra faptului că statul „apostolic”, vasal pontifului Romei, nu i-a acceptat pe românii ortodocși la conducerea treburilor publice, deși aceștia formau cea mai numeroasă populație în spațiul geografic panono-carpato-danubiano-pontic. (Prof. dr. Dumitru ZAHARIA)doctrine religioase au avut suc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!