REPORTER ÎN PIAȚĂ Crenguța de brad

Dacă n-ați trecut prin piața mare a Bacăului și vreți s-o faceți, neapărat să urcați scările și să mergeți sus, pe platoul unde se află hala de lactate, și nu veți regreta. O adevărată expoziție de căciuli – de damă și bărbătești – „s-a deschis”, aici, odată cu venirea iernii. E o încîntare să te plimbi pe aici și să privești cam tot ce se poate produce, la ora actuală, în materie de căciuli. Sînt căciuli „tradiționale”, din blană de miel, așa cum le știm de la părinții și bunicii noștri. Dar sînt și căciuli moderne, sistem „șapcă” sau alte sisteme, bărbătești și de damă, fapt ce spune că producătorii fac tot posibilul să meargă în pas cu moda. Aici, vînzătorii sînt producătorii înșiși. Am stat de vorbă cu un ins care spunea că-i din Tg. Neamț și pretindea că marfa lui e de cea mai bună calitate. Prețurile – spre un milion de lei. Dar și mai mici. Omul din Tg. Neamț îmi zicea că-i din tată-n fiu „căciular”, că are, la el acasă, un atelier la care lucrează împreună cu cei doi băieți ai săi, au și oi de rase superioare, practic au tot ce le trebuie pentru a face și a aduce la piață astfel de „mărfuri”. Băieții erau plecați, tot cu căciuli, la Roman și la Adjud, el s-a oprit la Bacău, unde vine în fiecare iarnă. Sigur, spunea el că produsele lui sînt de cea mai bună calitate, dar toți cei veniți aici susțineau același lucru. În ce mă privește, am privit și atîta tot. La plecare, m-am oprit în capătul platoului unde, la o masă, un bărbat pirpiriu și rebegit de frig mă îmbie cu o crenguță de brad. Avea în dreptul lui, să zic, vreo șase sau șapte crenguțe de brad și o grămadă de crengi de vîsc, plantă tămăduitoare pentru diverse boli. „Luați o creangă acasă, să aveți pom de Crăciun, numai cu cinci mii, nu cu două sute de mii cît cer negustorii pe un pom”, îmi întinse omul o crenguță firavă, de un verde închis, sănătos. Da, am cumpărat această ofrandă a pădurii – omul mi-a zis că-i din Buhoci – și, după mine, care, se vede, am avut mînă bună, au mai apărut cîțiva cumpărători care le-au cumpărat pe toate. „Vii și mîine…?” – l-a întrebat un domn pe țăran. „Că, dacă vii, o să le dai pe toate, că de pomi adevărați nu te prea poți atinge”, i-a mai zis domnul și, se pare, această remarcă și îndemnul adresat l-au convins pe țăranul din Buhoci, căci l-am întîlnit și a doua zi în același loc. (Eugen Verman)