Risipind umbrele violenței

Violența în școli nu mai este de mult un fapt izolat, ci tinde să se transforme într-un fenomen îngrijorător. în fiecare zi, sîntem asaltați de știri descriind acte de violență petrecute în școli și familii, cazuri de violență verbală, de gesturi agresive sau chiar cazuri de agresiune fizică extremă. Toate acestea erau de neimaginat pînă acum ceva vreme. Sau poate că ele se petreceau, dar din dorința de a păstra „nepătată” imaginea unor instituții de învățămînt, ele erau mușamalizate imediat.
Astăzi, violența manifestată sub diferite forme, este privită de către unii adolescenți, părinți sau chiar cadre didactice ca singura modalitate de a se impune.
La inițiativa Instituției Prefectului județului Bacău, a fost demarată o campanie de conștientizare a cauzelor și consecințelor violenței, campanie promovată în școlile băcăuane. Două dintre instituțiile de învățămînt au ales să se implice și astfel a luat naștere parteneriatul dintre Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”, Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” și I.O.C.C. – Organizația Internațională de Caritate Creștină.
Bazîndu-se pe studii și cercetări desfășurate în școlile băcăuane și a căror rezultate sunt îngrijorătoare, elevi din cele două licee, coordonați de prof. Alina Căprioară și prof. Ionuț Căsăneanu, au organizat o dezbatere care a avut drept scop atît informarea asupra cauzelor și efectelor violenței, cît și dărîmarea unor mituri. Discuțiile au condus la identificarea unor false prejudecăți, cum ar fi: „Bătaia survine într-un moment de pierdere a cumpătului”, „Violența apare numai în medii sărace și la persoane fără educație”, „Violența apare mai frecvent în grupurile etnice decît la populația majoritară”.
Dezbaterea a beneficiat și de un suport teoretic solid, prezentîndu-se atît profilul agresorului, cît și cel al victimei, rapoarte și statistici ale unor instituții angajate în lupta contra violenței (UNICEF, Inspectoratul Județean de Poliție, Institutul Român pentru Acțiune, Instruire și Cercetare în Domeniul Păcii, Gallup International etc.). Statisticile sunt alarmante. în prezent, în București, violența se manifestă astfel: 47% din cazuri implică elevi, 31% între elevi și persoane din afara școlii, 13% între elevi și profesori, 6% între elevi și părinți, 1% între profesori. Pe lîngă asta, 2,5% din numărul total al elevilor prezintă grave tulburări de comportament , iar 3% dintre elevi sunt victime ale violenței.
Această abordare teoretică a căpătat mai mult sens atunci cînd un număr de voluntari au devenit, pe rînd, agresori și victime. Cuvinte și concepte cheie care definesc cele două profiluri (cel al victimei și cel al agresorului) au fost așternute pe foi de hîrtie care au fost prinse de hainele voluntarilor. Aceștia au intrat în fiecare sală de clasă, protestînd împotriva violenței și a lipsei de implicare în combaterea ei. Toată această acțiune s-a transformat într-un adevărat tăvălug, tot mai mulți colegi alăturîndu-se inițiatorilor proiectului într-un marș spontan. Pentru ca impactul să fie și mai mare, tot spontan, elevii au luat decizia să străbată centrul orașului purtînd mesajul lor pînă la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”. Pe tot parcursul marșului, elevii au împărțit fluturași și materiale informative și au răspuns întrebărilor trecătorilor.
Impactul neașteptat și concluziile acestei acțiuni nu au întîrziat să apară. Presa a relatat pe larg despre eveniment, elevii au comentat aspectele negative ale fenomenului, astfel acțiunea reeditîndu-se la nivelul fiecărei clase.
Mulți dintre martorii acestui eveniment s-au putut regăsi fie în profilul victimei, fie în cel al agresorului, conștientizînd importanța informării, a prevenirii și a faptului că lipsa implicării și negarea existenței unor probleme de comportament, încercarea de a le ascunde, din teamă sau rușine, nu reprezintă o soluție.
Fiecare participant a înțeles că poate preveni violența, indiferent de forma ei, implicîndu-se, luînd atitudine, învățîndu-i pe alții că a răspunde agresiv agresiunii nu face nimic altceva decît să agraveze situația.
Fără a avea pretenția că am epuizat toate temele de discuție privind violența, fără a pretinde că soluțiile identificate de noi sunt cele mai bune, fără a încerca să dăm lecții sau să arătăm cu degetul spre cei vinovați, înțelegem că școala este locul în care toate aceste lucruri trebuie să se oprească, școala este locul în care ideea de competiție trebuie să fie corect înțeleasă și mediul în care să învățăm că informarea, comunicarea și implicarea sunt tot atîtea forme de a rezolva conflictele. (Iulia BARIZ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!