Ruinele din miezul Bacăului

Bucurie mare pînă în urmă cu vreo trei săptămîni în casa bătrînului Ștefan Șipoș de pe strada Brîndușei, din cartierul CFR din Bacău. Pregătirile pentru nunta băiatului cel mic, Mihai, programată pentru 21 august erau pe terminate, iar curățenia din casă ieșise aproape mai bine decît sperase. S-a împrumutat el de cîteva zeci de milioane de lei, dar măcar i-a ieșit o treabă așa cum trebuie. Parchetul era pus la muchie, pereții din casă erau netezi precum coala de hîrtie, gresia și faianța din baie se potriveau perfect, iar tavanele din camere parcă nu au fost niciodată așa de albe ca atunci. Ultima grijă pe care o mai avea acum bătrînul era să își facă rost de haine cît mai de soi pentru petrecere și să se îngrijească de bucatele ce vor trebui puse pe masă. Luna trecută, însă, chiar în dimineața zilei de 13 a crezut că îi ia Dumnezeu mințile. Un vuiet mare s-a auzit din spatele grădinii și, în mai puțin de un sfert de ceas, toată casa i-a fost cuprinsă de o apă mocirloasă pînă aproape de fereastră. „Doamne, Dumnezeule, ce era aici! Curgea puhoiul de apă ca Dunărea de mare pe la mine prin casă. Noroc că era dimineață și am putut să ne salvăm. Dacă era noapte nu știu dacă mai scăpam cu viață nici eu, nici soția”, se tînguie acum bătrînul. Nu și-a mai revenit de atunci din spaimă. Mîngîie încetișor pereții camerelor pentru care a cheltuit atîta amar de bani și nu înțelege cu ce a greșit pînă acum în viață, ca să îl pedepsească Dumnezeu atît de crunt. Și el, și soția dorm prin vecini, pe cîteva saltele așezate pe ciment. „ânțeleg că sînt alții și mai nenorociți dar și noi sîntem tot suflete de oameni. Vine frigul acuși și nu ne spune nimeni nimic”, mai spune bătrînul. Ceva mai tînăr, Cristi Airinei, ginerele său nu se arată tot atît de îngăduitor. „Măcar să nu își bată joc de noi. Ne-au adus niște bidoane cu ulei mucegăit și niște pîini mucegăite și și-au luat gîndul de la noi. Au mai venit, mai apoi, și alții care ne-au adus cîte două conserve și ne-au pus să stăm la poză, ca să se poată ei lăuda mai departe cu ajutoarele pe care le-au dat”, spunea, plin de revoltă, Cristi Airinei.
La familia Drăghici, vecinii din dreapta casei sale lucrurile stăteau cu mult mai rău. Din pereții casei nu a mai rămas mare lucru, iar tavanul mai era susținut doar de niște grinzi de lemn proptite, din loc în loc, în podea. „Ne-au zis că ne demolează dar nu știm cînd. Vine iarna acuși și noi stăm în cortul din fața casei”, spune îngrijorată Gabriela Drăghici.

Oamenii dorm și acum prin vecini

Ceva mai în susul străzii, la casa lui Ungureanu Ion, abia dacă puteai deschide poarta din cauza lucrurilor puse maldăr în curte. „Cîteva zile am dormit în fața porții, în mașina băiatului. Acum stăm prin vecini, dar nu știm pînă cînd, că au și ei necazuri la fel ca noi”, ne spune bătrînul, în timp ce ne plimbă prin toată casa pentru a ne arăta ceea ce i-a mai rămas întreg în urma viiturii. Prea mare lucru nu a avut ce arăta. Pereții casei erau aproape prăbușiți de la temelie, prin camerele unde, odată, a fost dușumea pe podea nu mai era acum decît pămînt frămîntat cu mocirlă, iar mirosul de mucegai domnea în toate încăperile. Maldăr de haine puse la un loc cu paturi, șifoniere și mese ce abia se mai puteau ține într-un picior erau adunate claie peste grămadă și în mijlocul curții Elenei Chiriță. Pereții casei sînt plini de găuri la temelie și se gîndește cu groaza că o va prinde iarna fără să apuce să facă prea mare lucru în casă. Cîteva străzi mai la deal, pe Prelungirea Arcadie Șeptilici, aceeași nenorocire. Maria Fichitiu spune că de cînd i-a luat apa tot ceea ce a avut prin casă nu mai este om și trăiește doar cu pastile.

La vilele de lux de pe Prelungirea Bradului, fosele au dat de două ori pe afară

Pe strada Prelungirea Bradului, într-un alt colț de oraș, mirosul de nămol mai plutește și acum în aer. în luxosul cartier apărut acum cîțiva ani în această parte a Bacăului, motopompele aduse de proprietari scot și acum apa de prin beciuri. La cîteva zile după inundații, pompierii și reprezentanții RAGC și-au făcut drum și pe aici să desfunde drumul. S-a scos, ce-i drept, atunci apa de prin beciuri, însă la cîteva zile a țișnit înapoi din cauza pînzei freatice extrem de ridicate. Și fosele au dat pe dinafară pentru că aici nu există canalizare. în multe case, apa a intrat de un lat de palmă, motiv pentru care proprietarii au fost nevoiți să își scoată tot parchetul de prin camere. Chiar dacă pagubele pe care le-au suferit sînt de ordinul zecilor de milioane de lei, oamenii de aici spun că nu au nevoie de despăgubiri. „Vrem doar să ni se aprobe și nouă cererile pe care le-am lăsat la primărie de atîția ani. Plătim impozit ca pentru centrul orașului și noi nu avem nici măcar drum sau canalizare”, spune Ovidiu Zamfir.

Autoritățile împart doar promisiuni

Conform unei statistici întocmite de reprezentanții municipalității, în Bacău vor trebui demolate 13 case și renovate alte 143. Cînd se va întîmpla acest lucru, nu știe, însă, nimeni sigur. Dumitru Popa, secretarul municipiului Bacău, spune că, cel puțin deocamdată deciziile se iau doar la nivel politic. „Cînd vor sosi materialele vom face o programare a fiecărei gospodării. Oamenii cer, însă, termene precise. Vor să știe exact ziua în care le duci materialele și ziua în care se pot apuca de lucru. Ori, acest lucru nu îl știm cu exactitate nici noi”, recunoaște Dumitru Popa. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!