Ruini irecuperabile…

Mihai BUZNEA

Aflu, ca toată lumea interesată de ce se mai întîmplă prin țara asta, în afară de politică, un fapt ce-mi resuscitează optimismul: un grup de arhitecți bucureșteni, toți – tineri, dar puși pe fapte mari, și-au propus să schimbe fața capitalei prin recroiri și amenajări moderne, demne de marile orașe ale Europei. Și nu numai. Ceea ce este vechi, ori ceea ce Odiosul nu a mai apucat să demoleze, se vor transforma ca sub semnul unei baghete magice în puncte de atracție urbană; originale și funcționale. Astfel, un teren viran și maghernița de la capătul acestuia vor deveni un cinematograf în aer liber. Pivnițele de vinuri ale vechilor și romanticelor crîșme de epocă se vor transforma în galerii de artă și case ale cărții, iar ulicioarele strîmte și insalubre de la margine de București își vor schimba chipurile în alei de promenadă pentru îndrăgostiți. însuși gardul de beton „artistic” al Palataului Parlamentului este sortit dezafectării, spre a face loc unei artere de circulație rutieră și pietonală. Arhitecții cu pricina au viziuni îndrăznețe. Nu mai fac vorbire despre bunele lor intenții. Mai trebuie doar ca și guvernanții dimpreună cu edilii metropolei să caute soluții de finanțare. Pe care să le și găsească.
Deocamdată, provincia rămîne tributară la capitolul „inițiative”. Despre care, de altfel, am mai și vorbit, ilustrînd cu Bacăul, capitală județeană cu pretenții de europenism. Una din puținele sale perle de cultură și-a pierdut total strălucirea de aproape optsprezece ani. Este vorba despre Teatrul de Vară. Localnicii în vîrstă își amintesc cu nostalgie despre spectacolele baletului madrilen, despre concertele formațiilor românești de muzică populară ori ale „regelui parizian al operetei” – Louis Mariano; sau de filmele de dragoste pe care le vizionau aici. Acum, totul e paragină. Buruienile cresc în voie printre băncile dispuse în amfiteatru, geamurile s-au spart, ușile atîrnă în țîțîni, scena și cabinele sînt în mare suferință, instalațiile de sonorizare și iluminat au dispărut ca și cum nu ar fi existat vreodată. Doar boschetarii și alți indivizi de pripas își caută sălaș aici. Locul este transformat în WC public. întreprinzători privați au amenajat, într-o vreme, terase cu băuturi alcoolice, ori și-au derulat afaceri cu închirieri de biciclete sau patine cu rotile. Nimeni dintre somitățile locale și județene nu este interesat de ceea ce se întîmplă la Teatrul de Vară. Proiecte, totuși, există, dar au rămas la fazele de intenție. „Nu sînt bani!” – formula care justifică totul și scutește de răspundere, e suprauzitată. Cu asemenea mentalități, grațioasa clădire are toate (ne)șansele să devină o ruină irecuperabilă, despre care viitorii arheologi de peste patruzeci – cincizeci de ani, chiar mai mulți, se vor întreba: la ce ar fi putut să servească acest amfiteatru de inspirație romană?! Spre a nu-și frămînta în zadar mințile, le spunem noi, acum: a fost, cîndva, în epoca tranziției post-comuniste, un teatru de vară ce s-a topit în indiferența potentaților… să devină o ruină irecuperabilă, despre care viitorii arheologi de peste patruzeci – cincizeci de a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!