„sars2” „Costel Baric a transformat un automobil vechi în locuință”
«Europenii» de la Săucești
• deși au fost declarați cetățeni ai comunității europene, doi băcăuani din comuna Săucești locuiesc într-o stație de autobuz, iar un al treilea într-o Dacie veche, acoperită de coceni n Eugen Palașcă trăiește de aproape zece ani din mila publică n Ioana Talică a pierdut contactul cu realitatea după ce a fost părăsită de familie n Costel Baric a fugit de acasă de răul fraților
La 1 ianuarie, românii au fost în sfîrșit declarați și ei cetățeni ai Uniunii Europene. Dincolo de bucuria actului istoric și de speranțele puse în evoluția comunitară a României, între noi și statele membre se cască în continuare o falie înfricoșătoare la capitolul nivel de civilizație. Este ușor de imaginat, spre exemplu, ce șoc le-ar produce concetățenilor noștri din Occident cele trei cazuri sociale semnalate recent redacției noastre de mai mulți locuitori ai comunei băcăuane Săucești. La 61 de ani, Eugen Palașcă nu are locuință și nici venituri, înnoptează pe unde apucă, este bolnav și totuși cheltuiește pe băutură mai toți banii primiți de la sătenii miloși. Femeia cu care împarte stația de autobuz unde l-am găsit dormind, Ioana Talică, a pierdut contactul cu realitatea după ce soțul i-a vîndut casa și a plecat din țară. Tînărul Costel Baric spune că a plecat de acasă de răul fraților și își petrece nopțile într-o mașină abandonată acoperită de coceni.
Pe Eugen Talașcă l-am găsit «acasă» la el, adică în refugiul de vreme rea al stației de autobuz din satul Șerbești. Un bătrîn trist și murdar, pe fața căruia boala și patima băuturii au lăsat urme adînci. „Cîndva trăiam la oraș. Aveam apartament pe Alecu Russo în Bacău, soție și loc de muncă. Cînd m-am despărțit de nevastă, am vîndut locuința pentru a împărți banii cu ea și am plecat prin țară, muncind ici-colo. Acum zece ani m-am întors în locurile natale, unde însă nu aveam casă și nici bani. De atunci înnoptez pe unde apuc și mănînc din ce-mi mai dă lumea. Am dormit într-o vreme în rulota unui moș al meu, dar la un moment dat a vîndut-o și am rămas fără adăpost. Am mai stat la școală, apoi într-un coteț de porc și acum în stația de autobuz. De la frig m-am îmbolnăvit de plămîni, iar picioarele m-au lăsat după ce mi-au degerat cînd a fost foarte frig”, a povestit bărbatul. «Portretul» său l-au completat însă oamenii din sat, de la care am aflat că omul „zice lumea că trăia cu maică-sa”, că „a avut casă în zonă, dar a vîndut-o și banii i-a jucat la poker”, că „nu se știe cum a rezistat iarna afară la -20 de grade” și că „bea de stinge”. „Sora lui are casă în apropiere, dar el nu vrea să stea la ea pe motiv că ar fi prea departe de crîșmă”, susține primarul Viorel Savin.
Colega de «apartament» a lui Eugen Palașcă, Ioana Talică, de 47 de ani, a avut și ea familie și gospodărie chiar lîngă stație. „Acum cinci ani, soțul meu a vîndut în lipsa mea casa, a luat cei patru copii și a plecat în Italia. De atunci stau pe unde pot și muncesc cu ziua ca să am ce mînca”, a declarat ea. Sătenii au confirmat povestea, adăugînd că „biata femeie și-a cam pierdut mințile după ce a părăsit-o bărbatul”. întrebat despre cazul ei, primarul Savin a declarat că „nu știe nimic”.
O locuință cu totul inedită și-a amenajat Costel Baric, de 22 de ani, din aceeași localitate. „Am plecat de acasă, că am un frate cu care mă certam mereu și o soră bolnavă cu capul. Acum muncesc cu ziua prin sat”, a explicat tînărul. O vreme a înnoptat în cotețul în care locuia și Eugen Palașcă, după care un localnic i-a dăruit o Dacie veche de aproape 30 de ani, pe care tînărul a transformat-o într-un adevărat adăpost mobil. „Stau de patru ani în rabla asta. O mut din loc în loc după necesitate și iarna o acopăr bine cu o glugă de coceni, să țină mai cald. Singura problemă sînt cîinii și șobolanii, care mă necăjesc uneori și mănîncă proviziile de mîncare pe care le mai las înăuntru”, a mai zis băiatul. Omul pentru care lucrează în acest moment l-a caracterizat ca fiind „harnic și curățel, dar nu poate fără băutură”. întrebat despre cazul Costel Baric, Viorel Savin ne-a spus că „tînărul umblă prin țară și doar uneori stă prin Șerbești. Pe numele lui ne tot vin amenzi de la Circulație sau CFR, suma neachitată ridicîndu-se pînă acum la 430 de lei”. (Alin LEANCĂ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.