Scena politică, la doi ani de la alegeri

Cătălin ONOFREI

Cu doi ani în urmă, viața politică românească era bulversată de victoria in extremis, la președinție, a lui Traian Băsescu în fața lui Adrian Năstase. Deși PSD obținuse, la partide, un scor mai mare decît Alianța DA, această reușită propulsa Alianța PNL-PD la guvernare, alături de UDMR și PC, alias „soluția imorală”. După exact doi ani de la acele evenimente, scena politică s-a schimbat într-o bună măsură. Să vedem care ar fi principalele modificări în opțiunile electoratului.
Alianța DA rămîne cea mai importantă forță politică, dar structura sa se prezintă altfel decît în urmă cu doi ani. Dacă, în 2004, partidul conducător era PNL, acum, democrații sînt cei preferați de alegători. Surplusul de voturi nu aparține calității superioare a aleșilor democrați (de la orice nivel), ci evoluției tumultoase a președintelui Băsescu. Lovind permanent în PNL (uneori cu bun temei), președintele a deviat simpatiile populației dinspre Guvern spre Președinție, și de aici spre PD. Amețiți de postura de cel mai puternic partid, democrații au început să calce rapid în străchini, visînd necontenit la marele partid prezidențial.

Astfel, din împreunarea incestuoasă dintre PD și PNL s-a născut micul monstru numit PLD. Dacă pelediștii vor merge pe drumul lor, întărind mișcarea liberală, și eliberînd-o de petroliberali, atunci, poate, vor fi avut dreptate în demersul lor.
Dacă, dimpotrivă, noua construcție nu vrea decît să scufunde liberalismul în burdihanul PD, atunci trădarea săvîrșită de Stolojan și ai lui (oare celebrul Pinalti e mai credibil decît Crin Antonescu, de pildă?) va rămîne ca una dintre cele mai urîte pagini din istoria PNL. E adevărat că nici soluția apariției un singur partid pe zona dreptei românești nu este de lepădat, dar parcă este prea mult ca democrații (moștenitori, alături de PSD, ai defunctului și ticăloșitului FSN) să aibă cel mai greu cuvînt de spus în această privință. Unde (ne) sînt țărăniștii?
PSD se zbate să iasă din pasa neagră în care a intrat după 2004. O dată cu recentul congres extraordinar (în care singura schimbare interesantă a fost înlocuirea lui Mitrea cu Corlățean), pesediștii speră într-o soartă mai bună. Totuși,
PSD nu a făcut nimic pentru a-și dezlipi eticheta de “partid al corupților” de pe frunte, perseverînd în a-i ajuta (și chiar promova) pe politicienii controversați din teritoriu și de la centru. Pe lîngă primenirea rîndurilor, pesediștii au nevoie și de un mare proiect politic, inspirat din social-democrația modernă, pentru a arăta că nu se (mai) adresează doar electoratului cu slabă ținere de minte al României.
Nici PRM nu traversează o perioadă mai glorioasă. Confruntat cu dezertări ale unora dintre cei mai “fideli” membri ai săi, “Tribunul” a încercat să acopere găurile din partid cu “vedeta” Oana Zăvoranu. PRM rămîne un partid de carnaval, dar tocmai aici, în găunoșenia mesajului transmis și în superficialitatea spectatorilor înclinați către panaramă, se ascunde rezerva de voturi a formațiunii. Probleme pentru peremiști ar putea apărea din faptul că alegerile prezidențiale nu se vor mai suprapune peste cele generale, deci peremiștii vor fi lipsiți de locomotiva numită Vadim. Ori de cîte ori s-a întîmplat asta (vezi alegerile locale) scorul final a fost unul mediocru – sub 10%.
O altă problemă a PRM se numește PNG. Partidul lui Becali continuă să rupă (mai ales) din electoratul formațiunii conduse de C.V. Tudor. Din păcate pentru noile vremuri, formula de politică promovată de Becali este pe cît de hilară pe atît de periculoasă. Proclamîndu-se drept liderul unui partid ce urmărește înnoirea spirituală a României, Becali mizează pentru îndeplinirea țelului anunțat pe indivizi cu creierul cît al bibilicii, mai apropiați de pușcărie decît de Biserică.

Alături de Băsescu, Becali pare a fi marele cîștigător al ultimilor doi ani. Acest lucru dovedește că integrarea României în UE nu este însoțită și de o maturizare a clasei politice. Dimpotrivă – numărul politicienilor de mucava (atît de “prizați” de presă) pare a fi în creștere. Să regăsim aici răzbunarea unui electorat căruia i se cere părerea doar din patru în patru ani, și atunci doar preț de cîteva zile?
a acele evenimente, scena politică s-a schimbat într-o bună măsură. Să vedem care ar fi princi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!