Schimbare de macaz

Mihai BUZNEA

Copiii de ceangăi din satele băcăuane locuite în majoritate de populație catolică nu mai vor să învețe la școală limba maghiară! Părinții se situează pe aceeași poziție, pentru că s-au convins, în sfîrșit, de cel puțin două adevăruri; spiritul european, cu latura lui practică, ne domină deja prezentul și viitorul; închistarea în dogmele naționalist-revendicative ale așa-zișilor conaționali de la Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc și (chiar) Budapesta ține de trecut și nu are nici o șansă de supraviețuire. Cel mult, menține această străveche maladie într-o existență letargică lipsită de un prognostic optimist.
Chestiunea multilingvismului promovată și susținută de politicienii maghiaro-români în numele drepturilor universale ale omului ia o întorsătură-surpriză care i-a lăsat fără replică pe liderii udmr, pe cei ai asociației ceangăilor maghiari din Moldova sau ai consiliului național secuiesc: copiii și tinerii ceango-maghiari nu mai sînt interesați de limba vorbită în Ardeal sau dincolo de Tisa și se pun pe învățat italiana. Hotărîrea lor este cît se poate de fermă, dar mai ales clară: în spațiul comun european maghiara nu le servește la nimic. Iar ca să-și caute de lucru în Ungaria istorică este o perspectivă învăluită în ceață, atîta vreme cît exodul se produce, și de acolo, tot către Vest. Alte timpuri, alte evoluții…
Școlile din zona de interes a județului nostru vizate de respectivul fenomen sînt puse într-o situație inedită, dar nu lipsită de soluții. Satul Pustiana e un caz. Astăzi. Mîine vor fi și altele. Reglementările învățămîntului românesc permit predarea în școli a unei a doua limbi ca „limbă maternă”. Ori, această „maternitate” poate fi asociată cu originile noastre istorice. Chiar și cronicarul spunea, cu sute de ani în urmă: noi de la Râm ne tragem! Că între timp au rezultat și alte mixturi datorate spiritului nostru conciliant, ca și unor vicisitudini care ne sînt binecunoscute, acestea nu schimbă miezul problemei: legitimitatea istorică.
Tributari încăpățînării conform căreia etnia maghiară este discriminată de către majoritarii români, liderii udmr și ai celorlalte asociații pe care deja le-am enunțat se laudă cu orice prilej că datorită demersurilor politice susținute de ei au reușit cîteva rezolvări ce le satisfac într-o anume măsură orgoliile și pretențiile: școli cu predare exclusivă în limba maghiară (apropo de multilingvismul pe care tot îl propovăduiesc), plăcuțele bilingve cu denumiri de străzi și de magazine, panouri de localități, legitimații de maghiari etc. Devin, însă, agasați și chiar irascibili atunci cînd aduc vorba despre autonomia culturală ori statutul minorităților – proiecte de legi care trenează în Parlament, sau despre autonomia totală a ținutului secuiesc. Erijat în apostol și salvator providențial al maghiarimii române, Marko Bella nu a suflat niciodată vreun cuvințel despre lipsa de respect a minoritarilor săi față de majoritari prin încurajarea interdicției ca aceștia să învețe limba română; adică, cea a țării în care trăiesc, au proprietăți, slujbe la stat, își construiesc destine. Promovează exclusivismul lingvistic, în pofida evidenței că în multe localități din țară, inclusiv în Capitală, au existat cam din toate timpurile școli și licee cu limba de predare maghiara, germana, poloneza, greaca, rusa, dar la care erau admiși fără nici o condiționare copii și tineri de orice fel de etnie.
Și iată că „subiecții” lui de vîrstă școlară întorc, dintr-o dată, macazul spre Europa. Adică spre viitorul lor cert. Ei vor să învețe limba italiană. Scurt pe doi. Apologeții maghiarismului s-au grăbit să catalogheze această opțiune ca pe o nouă formulă de asimilare etnică inventată de români. Așa că e cazul să ne întrebăm: înainte de obligațiile statului român, care s-a dovedit consecvent în promovarea și susținerea politicilor educaționale, fără nici un fel de discriminare, nu ar fi la fel de potrivit ca înșiși liderii maghiari să organizeze și susțină financiar procesul de însușire a limbii/limbilor dorite în mod liber de conaționalii lor? Adică, să lucreze efectiv în beneficiul viitorului celor pe care pretind că-i păstoresc. Ar fi cu adevărat o confirmare a unor bune și sănătoase intenții. așa-zișilor conaționali de la Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc și (chiar) Budapesta ține de trec

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!