Schimbarea la față

Sufletul afacerilor…

• punctualitate, respect și „politețea regilor”…!

N-am crezut că, ajuns la un „vîrf” de experiențe într-ale vieții și de căutări cărturărești, cînd, s-ar spune, un profesionist serv al cuvîntului se cade a glosa doar pe temele grave, „majore” ale spiritului, o să mă las tentat a scrie taman despre „punctualitate”! Mărturisesc – nu știu dacă spre laudă de sine! – că de cînd mă știu am dat dovadă în toate „relațiile”, personale ori sociale, de o punctualitate „tîmpă”, vorba unui amic mai… realist, ei bine, n-am întîrziat niciodată la „întîlniri”, la „ore”, la școală, la locurile de muncă, ce mai, am fost omul orelor exacte, individul ce s-a ținut cu dinții de „programe”… Și cînd l-am mai citit și pe CIORAN care-a notat negru pe alb: „dom’le, eu decît să întîrziu la o întîlnire, mai bine mă sinucid” – mi-am zis, oarecum împăcat cu soarta, că nu sînt eu singurul nebun pe lumea asta!
A fi punctual, vasăzică, vrea să însemne a fi „exact”, „a respecta întocmai termenul fixat”, a fi în fond un om serios, respectînd pe ceilalți pentru că respectîndu-se pe sine, a prețui timpul semenilor tăi care-și vor fi avînd și ei grijile și necazurile proprii ce nu suferă amînare! Punctualitate mai înseamnă comportare civilizată, bună creștere și cuviință, urbanitate, bun simț, educație și, nu în ultimul rînd, „cei șapte ani de-acasă” (care mai nou, sînt șase ori chiar mai puțini sau deloc!). A-ți ține cuvîntul dat este a fi „om de cuvînt”; „ein Mann, ein Wort”, adică, înțelege neamțul, „un om, un cuvînt”, sentință amintindu-ne că trebuie să ne respectăm „angajamentele”, promisiunea făcută („nobila” promisiune luată „la mișto” de către burtăverzimea îmburghezită!); românul crede și el că „făgăduiala dată e datorie curată”! Și despre „sentimentul datoriei” ar fi multe de spus; da, avem datoria de a ne respecta unii pe alții; din veacul său, Immanuel Kant, mereu punctual la întîlnirea cu astrele, ne scrie: „Datorie, nume sublim și mare”!…
Deunăzi am fost invitat, „mobilizat” să fiu prezent la o anumită oră, într-un loc din urbe unde urma să se taie panglica la oarece expoziție, „lansare la apă” a nu știu ce „vas”, în fine, o festivitate ca multe altele, nu asta e important pentru ce ne interesează aici. Ne-am adunat la „fără un sfert” mulțime de concitadini (să le spunem „aleși pe sprînceană”) care, ca și mine, nu voiam să pierdem „ora H”, deh, oameni punctuali, că așa e frumos, nu se făcea ca organizatorii să aștepte, după ce ne-au stîrnit, au tras de noi în modul cel mai ceremonios cu putință! Că, nu-i așa, „punctualitatea este politețea regilor” a decretat un Ludovic francez (în paranteză fie zis, nu mi-s monarhist ori regalist, nu fac politică, nu mai fac…, dar politicos cum sînt, o zi, un ceas acolo rege nu mi-ar displăcea să fiu, asta, ca să pun la punct unele lucruri în scumpa și fascinanta mea țărișoară…). Și… și a sunat de „ora H”, moment care trebuia să demareze ceremonialul anunțat cu mare pompă! Și… și ne-am pus pe așteptare… trece un sfert, trece o jumate de ceas, și-al dracului de timp tot curgea dar zadarnic! Mai mulți „punctuali”, înjurînd care printre dinți, care cu voce tare, intelectuali de marcă, au luat-o spre „ieșire”… Tot întrebînd ce se întîmplă de nu mai începe „spectacolul”, am aflat de la un „garson” că trebuie să pice „unul de sus”, că fără ăla nu se poate, că „barosanul” e „cheia și lăcata”, dar… „mai stați, unde vă grăbiți, merită, zău, avem și surprize” – încerca băiatul să ne împace, să ne rețină! „Bă, frate-miu – îl ia pe după umeri pe garson un schelet ambulant, om dintr-o bucată, sătul de cîte-a văzut în caricatura asta de lume – bă, prietene, spune-i patronului că mi-a furat două ceasuri din timpul meu, timp în care puteam să fac altceva, de folos mie și poate și vouă, bă, frățioare, mi-am rupt din creier ceasurile astea ca să fiu aici, am crezut că sînteți oameni de cuvînt, m-am lămurit, spune-i ăluia de sus că-l… sau nu-i mai spune nimic!”. Au părăsit destui incinta unde se pusese la cale o petrecanie înfricoșată, evident după „lansare”, după ce „ăl de sus” va fi dat încuviințarea! De rămas au rămas totuși cei mai mulți, că „interesul poartă fesul”, cu „grupurile de interese” nu te joci, asta eraaaa… S-o fi tăiat ori nu panglica nu mai știu. O fi n-o fi ea punctualitatea pierdere de vreme, răpitoare de timp, dar la capitolul ăsta tare multe mai au de corijat dragii noștri „ajunși”, ca-n fabula cu BOUL și VIȚELUL, în posturi mari! Atenție, stimați „post-revoluționari”, dacă tot am intrat și noi în economia de piață a Europei, un englez are un sfat util pentru voi: „punctualitatea, exactitatea în raporturile cu ceilalți, este sufletul afacerilor”, altminteri vă paște falimentul și vă dați duhul! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!