Vecini despre care cu o zi înainte nu puteam spune decât că sunt
niște oameni cumsecade, că nu auzeai un zgomot în casa lor, că își duceau resemnați grija zilei de mâine, s-au transformat peste noapte în criminali. Ce mecanism, ce rotițe, ce reacții chimice au transformat tăcerea în ură, resemnarea în puterea de a ucide? Abia a doua zi, rudele și vecinii își amintesc că bărbatul ce îi saluta respectuos în fiecare dimineață fusese disponibilizat cu două luni în urmă, că soția-i era bolnavă de ani buni și că toți banii de ajutor social se duceau pe medicamente. Că săptămâna trecută fusese strivit sub coada de la farmacie sau că fiica lui a fost violată. De ce oare neputința se transformă în ură și nu în puterea de a lupta? De ce ura se răsfrânge asupra celor pe care îi iubim cel mai mult? Psihologii cred că neputința și pesimismul pot fi educate.
Noi am crezut mereu că o astfel de educație este pentru nebuni sau poate pentru simandicoși. E și ăsta un mod de a te răzbuna. Pe tine și pe cei din jurul tău. Noi continuăm să ne războim în felul nostru balcanic, cu pumni și vorbe de ocară aruncate la întâmplare. Supărați pe sistem, ne este mult mai simplu să ne răzvrătim împotriva noastră, a celor dragi și apropiați. La fel ca scorpionii, ne vărsăm veninul în suflet, ne injectăm moartea în viața celor apropiați și dragi. Pentru mulți dintre semenii noștri, scorpionul nu e un semn zodiacal, e o stare de fapt. Nativă. S-au născut ca să facă rău și își duc această răutate în mormânt. Și asta se vede începând de la vârfurile societății, și până la cel mai de jos nivel.
Pentru că ce poți să mai spui despre un puști de doar 16 ani care intră noaptea în casă peste o bătrână de aproape 80, o snopește în bătaie, o siluiește și îi ia și toți banii. Adică 50 de lei. Că tot același băiat de 16 ani tocmai ieșise din pușcărie, unde a stat doar doi ani, tot pentru viol, dar fusese liberat pe motiv de bună purtare. Și tot pe el, marți, o comisie medicală l-a declarat ca având discernământ pentru faptele sale. Cu siguranță că acum va mai petrece ceva ani după gratii, dar se va întoarce mereu în societate, unde va continua să facă ce a început din fragedă pruncie. Să lovească. Sau poate chiar să ucidă. Pentru el, semianalfabet, aici începe și se termină lumea lui îngustă.
Pentru că totul ține de educație. Dar și de sistemul care a creat acești monștri. Societatea continuă să acumuleze și să macine, ca o piatră de moară, nemulțumiri, complexe, neîmpliniri. La cei apropiați, mult mai preocupați de propriile neîmpliniri, nu mai găsim înțelegere. Și atunci, răbufnim. Asemeni scorpionilor, scoatem acul care a crescut cu fiecare zi de tranziție. Și îl înfigem la întâmplare, fără să ținem cont că veninul care ne salvează pe noi îi ucide, de fapt, pe cei din jurul nostru.
Florin CRĂCIUN
Domnule Florin,
Foarte bun articolul Dumneavoastra. De la 90 incoace cei mai mari dusmani ne sint cei din familia noastra. Multa sanatate va doresc.
Mircea Olaru.
6 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
2 ,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta„ -este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă-
3 ,,ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.„
4 Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.
5 Robilor, ascultaţi de stăpînii voştri pămînteşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos.
6 Slujiţi-le nu numai cînd sînteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, cari fac din inimă voia lui Dumnezeu.
7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor,
8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată dela Domnul, după binele pe care -l va fi făcut.
9 Şi voi, stăpînilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii cari ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în cer, şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului.
10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.
12 Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
14 Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
15 avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17 Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,