Scripta manent

Românii catolici moldoveni: continuitate istorică

Între vechile așezări moldovenești cu populație majoritar catolică, dispuse pe firul Văii Siretului între Răcăciuni și Roman, există nenumărate legături istorice ce durează de cîteva milenii. Argumentele ce sprijină o asemenea apreciere sînt cuprinse în cele ce urmează, probate prin nenumărate documente. Tămășeni este o așezare rurală populată de români catolici și este una dintre localitățile care au o vechime de aproape opt milenii. Muzeografii din Roman au descoperit aici urme ale celebrei culturi neolitice. Întemeietorii satului au fost strămoșii îndepărtați ai românilor. Continuitatea locuitorilor așezării n-a fost întreruptă de nimeni și de nimic, din moment ce se găsesc informații care atestă permanența umană de atunci și pînă în zilele noastre. În timpul îndelungatei domnii a lui Alexandru cel Bun, evoluția așezării a fost una normală. După dispoziția celui ce s-a bucurat de calificativul „cel Bun” urmașii săi, împinși de cei ce urmăreau cotropirea și stăpînirea țării și a poporului român, s-au certat și luptat între ei. Episodul conflictului din 12 octombrie 1449, între Bogdan al II-lea și Alexandrel, a avut loc în localitatea rurală Tămășeni, pe Siret.

La 22 februarie 1578, Petru Șchiopul, domnul Moldovei, a dăruit satul răzeșilor ortodocși și catolici mănăstirii Galata din Iași, iar mai tîrziu a fost dat Patriarhiei Ierusalimului. Bernardino Quirini, primul episcop catolic stătător la Bacău, a raportat, în anul 1599, că locuitorii de acest rit, din Tămășeni, erau administrați de parohul de Săbăoani, care se ocupa de o mie patru sute de credincioși trăitori în trei sute de familii.

Clarificări în privința numărului de credincioși catolici de aici a făcut Paul Beke, secretarul arhiepiscopului de Marianopol, Marcus Bandiss care, după obținerea semnăturii celui în drept, a fugit cu documentul respectiv la iezuiții din Transilvania. În anul 1677, catolicii din Tămășeni formau doar 15 familii și o comunitate de 70 de persoane. Interesante precizări, în această privință, aduce statistica, întocmită la 20 iulie 1696 de către administratorul de Săbăoani, fostul prefect al misiunilor catolice moldovenești, Joannes Battista Volponio. Onomastica celor 31 de familii catolice din Tămășeni și Tescani scrisă pentru ambele așezări, a fost: Pătrașcă, Mihail, Tamaș, Luca, Alberaes, Jeromi, Fereș, Sabo, Jier, Băcăuanu, Descha, Pușcaș. În cele două așezări, trăiau atunci 127 credincioși.

Documentele parohiale păstrate, începînd cu anul 1775, arată că localitatea făcea parte din instituția cu centrul la Adjudeni. Parohul de aici, Florian Woijcikoski, avea responsabilitatea credincioșilor din: Adjudeni, Davideni, Tămășeni ( scris Domasceni), Rotunda, Buruienești, Sagna.

În anul 1782, administrator era venețianul maestru, Ioseph Maria Martinotti, ajuns o celebritate prin atitudinea fermă de apărător consecvent al românității catolicilor moldoveni. Inventarul bunurilor parohiei pune în evidență contribuția credincioșilor la procurarea acestora. Pe ultima copertă interioară s-a scris că biserica avea trei fălci de fînaț, la locul numit „Ulmi” din Tămășeni, donație făcută de Tamas Balaska. Notița a fost scrisă în anul 1780.

Proprietățile donate de credincioși, lucrate de ei, aduceau venituri substanțiale parohiei, fapt ce asigura bunăstarea misionarului. Din anul 1850, satul a devenit și centru parohial de sine stătător, situație păstrată și în prezent.

Documentele scrise aici conving asupra unei dinamici deosebit de ridicate a populației deși intervențiile armatelor străine au provocat holeră, ciumă, jafuri, omoruri, stricăciuni, ducere în robie și alte fapte inumane. Situația întocmită în anul 1994 arată, pentru această parohie, 1.020 de familii și 3.985 credincioși români catolici. (prof. dr. Dumitru Zaharia)