Scrisoarea zilei

Viciul – boală națională?

Cele mai multe dintre relele pe care le suportăm noi, românii, de vreo cincisprezece ani încoace, de la „viții” ni se trag. Cînd vom scăpa de ele? Greu de spus, după cum merg treburile. Acesta este, de altfel, subiectul scrisorii venită de la unul din cititorii ziarului nostru și pe care o dăm publicității.

Există printre noi oameni (politicieni, demnitari și alții asemenea lor) care la capătul mai multor experiențe reușesc să transforme propriile greșeli nesancționate de grupul căruia-i aparțin, în vicii exercitate în înseși actele profesionale. Tenace în a-și contura o imagine pozitivă și a ocupa o funcție cît mai importantă în ierarhia politică și socială, vicioșii sînt capabili de compromisuri minuțios elaborate și apoi puse în aplicare. Rod al unor pierderi sau reușite anterioare ce nu țin cont de valoare, sinonime ale falsului și degradării, viciile repetate și multiplicate prind rădăcini, nemaiputînd fi stîrpite nici de cele mai sincere cuvinte și plăcute evenimente. Viciul puterii și al tendinței de dominare, control și supunere a intereselor egocentriste în defavoarea nevoilor constructive ale majorității sau a unei comunități de referință este cel care marchează fluxul vieții acestor indivizi.
Dacă sînt descoperite în delictul lor, personajele amintite le vezi cînd căutînd cu înverșunare echilibrul, remediul, căzînd premeditat în capcanele altor sfruntate minciuni, scornite una după alta din ce în ce mai abil ticluite, cînd renunțînd la bruma de demnitate, mituind în stînga și în dreapta ori apelînd la relații stabilite într-un timp mai îndepărtat cu oameni de caracter cărora le speculează dibaci încrederea. Această categorie de oameni se mișcă dezinvolt și arogant printre noi – cînd reușitele le sînt pe măsura voinței, o zărești turmă rătăcită, bolnavă, pribeagă în căutarea pajiștilor însorite sau pitite de ochii iscoditori ai mulțimii, în unghere ascunse, nădăjduind că va fi lesne iertată, uitată.
în tăcerea lor vinovată, intrușii prelungitei tranziții născocesc alte și alte căi de atac și victimizare a altor ființe și redute. Ei nu se opresc, doar se poticnesc. Deprinși a murdări ceea ce este curat, a insulta ceea ce este sfînt, vor semăna mai departe sămînța din mărul discordiei acolo, pe tărîmul care le-a fost naștere și scut pentru că ei, dezrădăcinații adevărului, nu mai sînt capabili a asimila altoiul unui soi superior nici pe cele mai fertile soluri. âși vor pecetlui în continuare sălbăticiunea pe firele de trestie la țărmuri de ape tulburi, băltite.
în deșănțarea și duplicitatea lor, creaturi supuse oprobiului semenilor ca urmare a abaterii de la norme scrise și nescrise ale conviețuirii umane, vicioșii mai sînt încă acceptați grație unui spirit depășit al toleranței și libertății individuale. Ei, călăii dreptății, neîmpliniții destinului nu-și vor recunoaște singuri culpabilitatea la planul pierzaniei. Dacă nu se i va găsi fiecăruia leacul potrivit vor continua vehemenți jocul ipocriziei printre oameni de calitate, buni colegi, cetățeni responsabili, profesioniști capabili și răbdători în a-și împlini menirea, ignorînd intrusul plin de sine la reușita unei noi cuceriri, spășit și ascuns în eul său la apariția unui nou eșec.
Viciosul și tentaculele sale, iată una din cauzele pentru care România, populația sa, se căznesc de cincisprezece ani a redeveni o civilizație europeană respectată – așa cum și-au dorit înaintașii noștri iluștri din perioada interbelică. (Elena V+NĂU, educatoare)ua vehemenți jocul ipocriziei printre oameni de calitate, b

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!