Scrisoarea zilei

Afacerile se fac în familie!

• „în autobuzul 22 facem ce vrem noi…!”

Se spune că atunci cînd a făcut lumea, Creatorul și-a împărțit supușii în trei categorii: oameni buni, oameni răi și șoferi, fiecare cu manierele lor inconfundabile. Despre acest lucru avea să se convingă, zilele trecute, și un băcăuan de-al nostru, care a ținut să-și împărtășească impresiile prilejuite de o călătorie cu autobuzul pe traseul urban de mai sus:

„Nevoit să apelez la binefacerile transportului în comun din orașul nostru, pompos denumit «european» doar spre știința celor care nu au trecut cu privirea dincolo de dealul Măgura, m-am urcat cu multă bucurie, însoțit de abonamentul de rigoare, în autobuzul care avea menirea – stabilită de mai-marii transportului public în comun băcăuan – să mă transporte spre domiciliu, care e situat undeva, pe strada Aprodul Purice. Sigur, nu mă transporta doar pe mine. Pe parcurs – de la policlinica veche și pînă la îndepărtatul cartier Nord – au tot urcat și coborît diferiți călători care de care mai expansivi și plini de viață și, mai ales, generoși. Mulți dintre ei au coborît la cap de linie, împreună cu mine, mai fericiți decît la urcare, pentru că ajunseseră cu bine la stația finală. Fiind destul de politicos de felul meu, am lăsat cîțiva călători să urce înaintea mea, eu fiind ceva mai tînăr (am „doar” 56 de ani). După ce ușa de la mijloc s-a închis, a urmat un sunet ca de senzor de emanații de gaze al unei centrale termice de apartament, care anunța că autobuzul este gata de pornire. Abia de-acum începe „distracția”: nu pornește bine mașina și aud vocea taxatoarei: alo, domnu’, tu ai abonament? Recunosc, greșeala a fost a mea, trebuia în mod firesc să-mi arăt legitimația de călătorie, dar n-am făcut-o. Dar de ce „tu”, și nu dumneavoastră?! Puțin fîstîcit și luat prin surprindere, scot documentul și i-l arăt. Dar modul de adresabilitate m-a cam iritat și mi-am propus să observ cu atenție ceea ce se întîmplă în autobuz. Și ce am constatat: că în jurul meu se aflau destui călători generoși și puși pe fapte caritabile. Aceștia păstrează cu multă grijă biletul pentru ca la coborîre să-l poată plasa, ca „nou”, în poala taxatoarei. Un cunoscut, partener de călătorie îmi relata nu de mult un caz: primise, de la altcineva, un bilet, casierița a observat manevra și i s-a adresat pe un ton imperativ: ce faci dumneata acolo?! Iată de ce, ascultînd explicațiile partenerului meu de drum, observ mai departe „mișcările” din jurul meu: de la stația la care m-am urcat și pînă la stația Apordul Purice nu mai puțin de cinci pasageri și-au plasat biletele către taxatoare care, apoi, le-a repus în vînzare! De cîte ori se petrec astfel de scene într-un singur schimb? Cine să știe! Oricum, multe și cu folos personal imediat. Șoferul, care mă observase cu atenție prin oglinda retrovizoare, coboară odată cu mine la stația terminus și mă pune la punct: bă, cine ești tu de-mi agresezi sexual nevasta?! Rămîn perplex de o asemenea intervenție și realizez că taxatoarea cu pricina e consoarta dumnealui. Așadar, afacerile se fac în familie! Iar eu nu știusem, pînă la vîrsta pe care o am, că aș fi dominat de astfel de păcate! Sigur, cauza „elegantei” intervenții nu era nicidecum agresarea sexuală, ci faptul că „doamna” taxatoare observase că notam numărul mașinii și se gîndise ca, prin intermediul soțului, să-mi aplice o lecție de corecție de genul „în autobuzul 22 facem ce vrem noi…!”. Nu știu dacă asta e și părerea patronilor și a șefilor de la Transport Public SA.
Pentru o și mai mare exactitate, voi mai preciza: întîmplarea s-a petrecut în ziua de 7 februarie a.c., în stația Aprodul Purice, la ora 8,45, în autobuzul B-96280; numărul ecusonului casieriței era 326. Acum, stați și dv., cititorii, și judecați: cine are dreptate?” (Ioan PRĂJIȘTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!