Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Simeon, din Muntele Minunat
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Vincențiu de Lerins
Un călugăr a mers într-o zi la rîu să ia apă și a găsit acolo o femeie, care spăla cămăși în pîrîu. Prin lucrarea diavolului, îndată a căzut cu ea în păcatul desfrînării. După săvîrșirea păcatului, călugărul a luat apă în vasul său și a plecat înapoi spre chilia sa. Diavolul însă, dorind să-l arunce pe bietul călugăr în deznădeje, îi aducea în minte gînduri rele și-i zicea așa: „O, ticălosule, pentru ce mai mergi tu acum la chilia ta, după ce ai făcut un păcat atît de mare și ai mîniat pe Dumnezeu, încît nu mai este nici o nădejde de mîntuirea ta! Mai bine, de acum înainte du-te în lume”. Călugărul a cunoscut că aceste gînduri sînt sfaturi ale vrăjmașului, care vrea, pînă la sfîrșit, să-l înșele și să-l piardă pe om. Și a zis către aceste gînduri: „De unde ați venit voi la mine, ca să mă îndemnați să deznădăjduiesc și să mă duc în lume? Nu vă ascult, nici nu voi face după sfatul vostru. Și. chiar dacă am greșit, există pocăința și milostivirea lui Dumnezeu”. Cu acestea în minte, călugărul a mers la chilia lui, a stat în liniște, rugîndu-se lui Dumnezeu și păzindu-și rînduiala nesmintită, după obiceiul său, rugîndu-se lui Dumnezeu, cu lacrimi, cu plîngere și cu suspine pentru iertarea păcatului său. Dumnezeu a văzut pocăința lui și a descoperit-o unui părinte bătrîn, ce era aproape cu chilia de dînsul, căruia i-a spus: „Fratele a căzut și iar s-a ridicat și, îmbărbătîndu-se, a biruit”. Iar bătrînul, cînd a înțeles aceasta, a mers la călugărul ce căzuse în păcat și l-a întrebat: „Fiule, cum petreci?” Iar acela i-a răspuns: „Bine, cu rugăciunile tale”. Zis-a lui bătrînul: „Nu ți s-a întîmplat ție ceva, vreo ispită oarecare, în aceste zile?” I-a răspuns călugărul: „Nu, părinte”. Zis-a lui bătrînul: „Fiule, nu tăinui de mine ceea ce ți s-a întîmplat, că Dumnezeu mi-a arătat, că ai căzut, dar, ridicîndu-te, ai biruit”. Atunci, călugărul i-a spus toată întîmplarea, precum s-a petrecut. Iar bătrînul i-a zis: „Cu adevărat, socotința și priceperea ta, fiule, au risipit și au surpat puterea vrăjmașului”. Apoi, a mers bătrînul la chilia sa, iar fratele a petrecut în pocăință toate zilele vieții sale. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns