Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Ioan Evanghelistul
Pe cei care sînt zămisliți în fărădelegi și născuți în păcate, satana îi luptă prin patimi. Adică nu se luptă cu ei cîtă vreme trăiesc după chemările lumii acesteia, ca după o lege, și o ascultă orbește.
Războiul se aprinde abia atunci cînd dorim să părăsim păcatele și să mergem pe calea lui Dumnezeu. Atunci cînd vrem să dezrobim fiecare parte a sufletului nostru din amăgirea diavolului și să le unim iarăși precum le avea Adam în Rai și să vedem pe Tatăl Nostru, atunci se stîrnesc împotriva noastră toate urgiile iadului. Toată strădania diavolului este să desfacă sufletul nostru de dragostea lui Dumnezeu și să-l lege de orice altceva, în afară de Dumnezeu. De aceea întinde celor trei puteri ale sufletului nostru (puterea rațională, puterea mînioasă și puterea poftitoare) ispite, aducînd momeli plăcute, potrivite cu fiecare putere sufletească în parte. în același timp, trupul este pus să împlinească lucrul și să le facă mereu. Vrea adică să iubim plăcerea, știind vrăjmașul că aceasta stinge iubirea de Dumnezeu. Pofta sau voința o înconvoaie spre trup și spre lume, întunecînd mintea cu plăceri păcătoase.
Toate patimile și lucrările contra firii se ivesc mai întîi în minte, în partea cea mai subțire a făpturii noastre cele nevăzute.
Aduce vrăjmașul diavol un gînd cu chip lumesc și-l arată minții ca pe o momeală. Iar mintea neînvățată cu lucrarea diavolească, precum un miel neștiutor, vede lupul și se duce la el crezînd că este oaie. Și așa, ca un biet miel naiv, se duce drept în gura lupului (diavol) flămînd.e
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.