Sinaxar ortodox: Sfîntul Xenofont, soția lui Maria și fii lor Arcadie și Ioan

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Timotei și Sfîntul Tit

E o mare nenorocirecă oamenii se tulbură de mii de lucruri zadarnice, în timp ce de abia cugetă la adevărurile cele mai importante. Ei voiesc să știe toate, afară de singurul lucru neapărat trebuitor. Mîndria lor se mulțumește cu cugetări mai totdeauna primejdioase, sau cel puțin zadarnice pentru mîntuire.
Sîrguindu-se să pătrundă taine nestrăbătute, ei se rătăcesc în cugetările lor, și nu cuprind decît rătăcirea, în momentul cînd ei cred că răpesc chiar tainele lui Dumnezeu.
Nu e destul a fi răbdător cu alții, ci trebuie a fi răbdător și cu tine. Simțim ceva neplăcut și supărător după ce am săvîrșit vreo greșeală și aceasa se datorește mai ale mîndriei ce se umilește, decît unei căinți în fața lui Dumnezeu. Omul umilit, care își cunoaște slăbiciunea, nu se miră cînd cade, el suspină de căderea sa, cere iertare, și se ridică liniștit, spre a se lupta cu puteri noi. A cădea, e un rău fără îndoială, însă a se tulbura, e un rău cu mult mai mare. Tulburarea își are izvorul său într-un fel de necaz al omului de a se ști atît de neputincios, sau în lipsa de încredere în „Acel ce vindecă neputința noastră”. „Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită”. Iar dacă, venind ispita, se întîmplă să cazi, priveghează și roagă-te cu mai multă putere, dar nu pierde niciodată pacea, căci Dumnezeul nostru „este dumnezeul păcii, căci spre pace ne-a chemat pe noi Dumnezeu. Darul, mila, pacea, de la Dumnezeu Tatăl nostru, și Hristos Iisus Domnul nostru este. El să fie cu noi totdeauana și să ne conducă prin ispitele vremii către bucuriile veșniciei. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!