Sfinții Cosma și Damian erau din Asia, din părțile Ciliciei, din tată păgîn și maică creștină, pe nume Teodota. Rămasă văduvă la o vîrstă tînără, Teodota s-a ocupat de educația celor doi copii pe care i-a crescut în credința lui Hristos și i-a trimis la școli înalte. Tinerii au ajuns adînc cunoscători în meșteșugul doctoricesc și au primit de la Dumnezeu darul de a tămădui orice suferință sufletească și trupească, ajutînd atît oamenii, cît și animalele. Ceea ce îi uimea pe toți era împotrivirea lor de a primi vreo răsplată pentru osteneala lor cu cei bolnavi, deoarece nu tămăduiau pentru plată sau să adune bogății, ci ca să dovedească dragostea lor față de Dumnezeu și față de semeni, după porunca lui Hristos: „În dar ați luat, în dar să dați”. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care îi venea tămăduirea. Pentru această purtare a lor, au fost numiți de cei credincioși „doctori fără de plată” sau „doctori fără de arginți”. Trăindu-și viața astfel, cu pace și în dreaptă credință, s-au mutat la ceruri. Ei sînt pomeniți în Biserică, în fiecare an, ca niște doctori apărători au sufletelor și trupurilor noastre. (C. Gh.)
Lasă un răspuns