Acești Sfinți au fost originari din Persia și au trăit pe vremea împăratului Saporie cel Mare, care a început prigoana împotriva creștinilor. Oameni de vază la curtea lui Saporie, Achindin, Pigasie și Anempodist au fost pîrîți împăratului că se închină Celui Răstignit și, în ascuns, îi atrag și pe alții la aceeași credință. Perșii păgîni i-au prins chiar în timp ce se rugau și i-au dus la judecată în fața lui Saporie. Mărturisind credința în Hristos, ei au fost bătuți cu toiege cu ghimpi, spînzurați și arși pe coaste cu făclii aprinse. Apoi au fost întinși pe paturi de fier arse în foc, băgați în căldări cu smoală și cu plumb topit și aruncați în mare. Dumnezeu le-a purtat de grijă și tustrei au scăpat. Văzînd puterea credinței lor, o parte dintre slujitorii lui Saporie, între care Aftonie și Elpidifor, ultimul fiind cel dintîi din sfatul împăratului, au trecut la ortodoxie. Mîniat, conducătorul perșilor a dat poruncă să li se taie capul tuturor.
Achinhin, Pigasie și Anempodist, după ce au fost aruncați într-o groapă cu animale sălbatice și au scăpat, au fost închiși într-un cuptor aprins, unde și-au dat sufletul.
Duminică, 3 noiembrie
Pomenirea Sfinților Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala
Sfinți Achepsima, Iosif și Aitala au trăit în Persia, în timpul împăratului Saporie. Acesta îi prigonea pe creștini, nu pentru fărădelegi, ci pentru că numărul lor creștea atît de mult încît făcea să piară vechea religie păgînă a perșilor. Ura împotriva celor ce credeau în Hristos a durat zeci de ani, timp în care au fost uciși atît creștini simpli, cît și slujitori apropiați împăratului trecuți la creștinism. Saporie a dat poruncă la un moment dat să nu mai fie omorîți oamenii simpli, ci numai învățătorii credinței creștine.
Așa a fost prins fericitul Achepsima, episcopul cetății Anita, un bătrîn de peste 80 de ani. El a fost adus în fața dregătorului și obligat să se închine soarelui. Văzînd că Sfîntul refuză cu îndîrjire să renunțe la credință, păgînii l-au dezbrăcat și l-au întins pe pămînt, după care l-au bătut cu toiege gimpoase pînă cînd s-a înroșit pămîntul cu sîngele lui. Apoi l-au aruncat în temniță. În același timp, au fost prinși preotul Iosif și Aitala diaconul, vestiți pentru știința și cuvîntul lor. Cei doi au fost ademeniți să se închine focului, însă au refuzat. Și ei au fost chingiuiți cu cruzime, apoi au fost aruncați în temniță lîngă Sfîntul Episcop. Trei ani de zile cît au stat închiși, cei trei Sfinți care au pătimit pentru Hristos au răbdat dureri cumplite și foamete. Într-o zi, fericitul Achepsima a fost scos din nou și bătut de ostași pînă a murit, în timp ce pe preotul Iosif și diaconul Aitala i-au spînzurat cu capul în jos și i-au ucis cu pietre.
„Sărbătorea credincioșilor răposați” în calendarul Romano-Catolic
În calendarul romano-catolic, sîmbătă, 2 noiembrie, este ziua de pomenire a tuturor credincioșilor răposați, după ce pe 1 noiembrie se celebrează Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Este singurul moment din timpul anului cînd preoții și credincioșii se adună la cimitir pentru a oficia rugăciuni și slujbe speciale pentru cei morți. „Este o sărbătoare a cărui origine se pierde în negura timpului. Numai astăzi, în mod excepțional, preoții pot săvîrși trei Liturghii, în loc de una, cum este normal, pentru cei care adormiți. Apoi, împreună, slujitori și credincioși merg la cimitir, unde după slujba de pomenire, stropesc mormintele cu apă sfințită. Acesta este modul de a-i ajuta pe cei răposați: prin rugăciuni, jertfe și pomeni” a declarat preotul Ștefan Erdeș, decanul Romano-Catolic de Bacău.
La cimitire, credincioșii romano-catolici mai merg pentru slujbe de acest gen în ziua Înălțării Domnului. (C.Gh.)
Lasă un răspuns