Sfîntul Lazăr era originar din Asia Mică, dintr-un sat aproape de Magnezia. La nașterea lui, Dumnezeu a făcut să se arate pe cer o lumină, care a înspăimîntat toată lumea adunată și a stat mărturie pentru curățenia și strălucirea viitoare a sfîntului. Lazăr a plecat la Ierusalim pentru a vedea Sfintele Locuri. Acolo, a fost găzduit de arhidiaconul bisericii Învierii Domnului, care, văzîndu-i înțelepciunea, l-a trimis la patriarhul Ierusalimului pentru a-l hirotoni preot. Sfîntul a stat în mănăstire pînă cînd turcii au pustiit toată Palestina. Văzînd răutatea păgînilor, Cuviosul, împreună cu alți părinți, a plecat la Roma. Pe drum s-a oprit la Efes și s-a închinat la locului Sfîntului Evanghelist Ioan, a cărui voce i-a spus limpede să se suie pe muntele din preajmă, Galis, și să se retragă acolo. După multe rugăciuni și post, Cuviosul a ridicat biserica Sfînta Înviere.
Lîngă biserică, Sfîntul Lazăr a făcut un stîlp, unde s-a suit și a trăit în rugăciune, hrănindu-se doar buruieni crude și apă, o dată pe săptămînă. Însă, în chip minunat deși nu avea acoperămînt deasupra, nu era atins nici de ploaie, nici de zăpadă, fiind ocrotit de Maica Domnului. S-a învrednicit de darul facerii de minuni și al proorociei, cunoscîndu-și sfîrșitul vieții dinainte. La rugăciunile celor peste 900 de fii duhovnicești, s-a rugat lui Dumnezeu pentru a-i adăuga vieții încă 15 ani. Trecînd timpul, Sfîntul a murit într-o lumină puternică, asemănătoare celei de la naștere. (C.Gh.)
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.