Sfîntul Sebastian a fost unul dintre sfetnicii împăratului păgîn Dioclețian. S-a născut în Galia, dar a crescut în Milano, de unde era originară familia lui. A cunoscut pe Hristos în copilărie și, cu toate că intrase în armata împărătească și era comandant al oștilor din Roma, în ascuns a fost ucenic înfocat al Domnului. Sfîntul a vindecat, prin cuvîntul său și prin puterea minunii ce s-a făcut prin el, de muțenie, pe Zoe, soția scriitorului împărătesc, care era în acea stare de șase ani. Fericitul Sebastian îi învăța pe toți că sînt datori să fie prieteni împăraților, dar, în ascuns, să fie creștini.
Cînd a început prigoana împotriva creștinilor, au fost prinși mai mulți oameni botezați de Sebastian care, după ce au îndurat suferințe și chinuri cumplite pentru credință, au fost uciși. Atunci a fost omorît cu pietre și un preot, Tranchilin, un apropiat al Sfîntului, iar feciorii săi, diaconii Marcelin și Marcu, au fost spînzurați cu capul în jos și străpunși cu lănci. Fericitul Sebastian, fiind chemat de Dioclețian și mărturisind credința în Hristos, din porunca împăratului a fost luat ca țină și ostașii au tras cu săgeți în tot trupul lui. Și, fiind el încă viu, i-au zdrobit trupul cu toiege și, așa tăiat în bucăți, și-a dat sufletul la Dumnezeu. Sfintele lui moaște se află în catacomba Sfîntul Sebastian din Roma. (C. Gh.)
Lasă un răspuns