SINAXAR Sîmbătă, 16 noiembrie

Sfîntul Apostol și Evanghelist Matei

Sfîntul Evanghelist Matei era evreu de neam și a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului. Înainte de a fi chemat de Iisus Hristos să-i fie ucenic, Sfîntul fusese vameș în Capernaum, lîngă lacul Galileii și se numea Levi. Deși a avut o meserie urîtă și disprețuită de popor, deoarece strîngea biruri și le amintea evreilor că sînt supuși romanilor, Matei este cel dintîi care a scris o istorie a vieții și faptelor dumnezeiescului său Învățător.

Ca ucenic al Mîntuitorului, Matei și-a schimbat nu numai numele, numindu-se din Levi, Matei, ci a renunțat și la viața de dinainte, aducînd la Hristos multe suflete. Evanghelia sa a scris-o în două limbi: întîi, în limba aramaică, pe care a vorbit-o Mîntuitorul, și o vorbea tot poporul, iar a doua oară, prin anii 62, în grecește. După Înălțarea la cer a Mîntuitorului și după ce s-a înțelepțit cu cele dumnezeiești în ziua Cincizecimii, primind puterea Duhului Sfînt, Sfîntul Matei a scris Evanghelia sa, la rugămintea iudeilor veniți la credință, iar Sfîntul Apostol Vartolomeu a dus această Evanghelie și a lăsat-o în India. Socotindu-și încheiată munca sa de Apostol al evreilor, Sfîntul Matei s-a îndreptat spre alte locuri alre răsăritului, străduindu-se să aprindă lumina lui Hristos printre perși, etiopieni și nubieni. O tradiție spune că Sfîntul Matei ar fi murit ca un mucenic în Etiopia, fiind ars pe rug de necredincioși.

Duminică, 17 noiembrie

Sfîntul Grigorie, episcopul Neocezareei Pontului

Sfîntul Grigorie a trăit în zilele împăratului Aurelian. S-a născut în Neocezareea Pontului, aproape de Armenia, din părinți bogați. Murind tatăl său, cînd Grigorie avea 14 ani, creșterea lui a rămas în grija mamei. În căutarea celor mai vestiți învățători, Sfîntul Grigorie a ajuns la Alexandria Egiptului, unde l-a întîlnit pe Origen, care l-a învățat tainele Sfintei Scripturi. Tot în Alexandra, Sfîntul a învățat și meșteșugul doctoricesc. Întorcîndu-se în cetatea natală, s-a retras într-un loc singuratic, unde a trăit în rugăciune și în studierea Sfintei Scripturi. Auzind că vor să-l facă episcop, Sfîntul a părăsit locul de liniște și a rătăcit multă vreme prin pustietăți pentru a nu fi găsit. În cele din urmă, după multe rugăminți, s-a învoit să fie părinte și păstor creștinilor din Cezareea Pontului, îndrumîndu-i pe calea ortodoxiei. Pentru credința lui puternică și viața curată pe care o ducea, s-a învrednicit de mari daruri duhovnicești și a săvîrșit numeroase minuni, pentru care i s-a dat numele de Taumaturgul, adică făcătorul de minuni. Pe patul de moarte a întrebat pe un apropiat de-al său cîți păgîni mai sînt în cetate. I s-a răspuns că 17 necredincioși, care țin la închinarea la idoli. Atunci, Sfîntul a zis: „Slavă lui Dumnezeu, că numai 17 creștini am aflat cînd am venit aici episcop, iar acum, cînd merg către Domnul, atîția necredincioși rămînt, cîți credincioși am aflat întîi”. A murit în jurul anul 271. (C. Gh.)