Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Wilhelm de Vercelli și Maxim de Torino
Din învățăturile Sfîntului Evagrie: „În inima celui blînd se odihnește înțelepciunea, iar sufletul cel ostenitor este scaunul nepătimirii. Lucrătorii cei răi își vor lua plata rea, iar lucrătorilor celor buni li se va răsplăti cu bună plată. Cel ce întinde lațul altuia, în laț va cădea și el. Mai bun este un țăran blînd, decît un orășean iute și mînios. Iuțimea pierde cunoștința, iar îndelunga răbdarea o adună. Cum este un vînt tare în largul mării, așa este mînia în inima omului. Cel ce se roagă lui Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnică tulbură cugetul. Să nu te înveselească prea mult pe tine băutura, nici să te saturi de bucate, ca să nu se îngrașe carnea trupului tău, că, apoi, te vor împresura gîndurile cele spurcate. Să nu zici: „Astăzi este praznic, să bem; iar mîine este Duminica mare, să facem praznic.” Că praznicul nu este așa, ca, adică, să-ți saturi pîntecele. Paștile Domnului sînt ieșirea din răutăți, iar Cincizecimea este învierea sufletului. Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de răutăți, că pe pomenitorul de rău îl va apuca plînsul, iar Cincizecimea Domnului este învierea dragostei. Cel ce urăște pe fratele său, cade în cumplită cădere. Praznicul lui Dumnezeu este înțelegerea cea adevărată, iar cine caută înțelegere mincinoasă, va muri urît. Mai bine este a flămînzi cu inima curată, decît a prăznui cu suflet necurat. Cel ce-și curăță gîndurile cele rele din inima sa, acela este cel ce și-a ucis pruncii săi cu piatră. Creștinul somnoros va cădea în rele, iar cel care se roagă este ca o pasăre ușoară. Să nu te dedai pe tine la priveghere inutilă și deșartă și să nu părăsești cuvintele cele duhovnicești, pentru că Domnul privește în suflet și te va scoate pe tine din tot răul. Somnul cel mult înmulțește gîndurile, iar privegherea cea bună le împuținează. Somnul cel mult aduce griji și necazuri, iar cel ce priveghează scapă de acestea. Adu-ți aminte totdeauna de ieșirea ta din aceasta lume și să nu uiți judecata cea veșnică și nu va fi păcătuire în sufletul tău. Prin pocăință să-ți îndreptezi sufletul, iar prin milostenie și blîndețe să-l întărești pe el, chiar de va năvăli asupra ta duhul cel grabnic. Dar, atunci, să nu pierzi vremea prielnică. Că, precum cineva curățește argintul, așa se va curăți și inima ta. Si, precum aurul ți argintul se curăță prin foc, așa și inima creștinului se curățește prin ispite. Duhul tulburării gonește lacrimile, iar duhul necazului sfarîmă rugăciunile. Leapădă de la tine mîndria și să gonești departe deșarta slavă. Că acela ce acum nu voiește slavă, se va mări în veacul ce va să fie, întru Iisus Hristos Domnul nostru”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns