Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Eupliu
„Temeți-vă de vorbele cele vătămătoare și nefolositoare de
suflet, ca sufletele voastre să fie în liniște. Că mai bine arunci o piatră din nebăgare de seamă, decît să spui un cuvînt urît. Veselia drepților este dreptatea, iar căile lor sînt milostive și cel ce face milostenie va afla viață. Să nu ai prietenie cu cel mai mare al locului: ascultă-i cuvintele, dar faptele lui rele să nu le faci. Să nu bei vin, ca să nu ți se întoarcă inima spre dulcețile trupești. Să nu mănînci prea mult, ca să nu ți se întunece mintea. Să nu închizi ușile unor străini, ca să nu-și închidă Domnul ușile față de tine. Să cercetezi pe cei bolnavi, ca și Dumnezeu să te cerceteze pe tine. Să nu dormi mult, ci te roagă cu dinadinsul lui Dumnezeu să-ți fie de ajutor, ca să scapi ca o pasăre din laț. Să mergi de-a pururi la biserica lui Dumnezeu. «Pe cei ce Mă proslăvesc pe Mine, îi voi proslăvi», spune Domnul. Astfel, tu însuți te vei mîntui. Și orice vei cere de la Dumnezeu, degrabă vei lua. Să nu cîștigi lucruri mai presus decît trebuința ta, ci să petreci în viață smerită. Ostenește-te cu mîinile tale, ca să dai și celor ce au trebuință. Acestea de le vei face, Dumnezeu îți va da veșnicele Sale bunătăți.
De vei fi blînd, drept, înțelept, milostiv, răbdător, vei ajunge în Împărăția Cerului. Rădăcina tuturor acestora este postul. Și nu se cade să vorbești de rău despre omul drept. Iar cei ce blesteamă și-l urăsc pe robul lui Dumnezeu, greșesc asupra lui Hristos. Sufletul care dorește slavă de la oameni nu va vedea Împărăția Cerurilor, chiar și dacă face lucruri bune.
Prin trei lucruri poate tot sufletul să se lipească de Dumnezeu: prin căldura credinței, prin frica de Dumnezeu și prin învățătura Domnului. Vîrful faptelor bune este să rabde cu bucurie minciunile și clevetirile, fiindcă cel cu adevărat smerit cu gîndul nu se tulbură cînd este asuprit, nici nu se răzbună pentru că este asuprit, ci primește clevetirea, ca și cînd ar fi adevărată. Și nu se ceartă cu oamenii că l-au clevetit, ci își cere iertare. Iar unii și-au pus și nume de batjocură, măcar că ei nu erau asemenea oameni. Iar cînd vei încerca să te întorci împotriva Domnului, socotește, mai întîi, că nu ai de trăit veșnic în lumea aceasta”, din învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns