Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Carol Lwanga și însoțitorii săi
Ghenadie, un doctorul slăvit, s-a deprins din tinerețe a fi milostiv și mult îndurat către săraci, precum însuși a povestit fericitului Augustin. Într-o zi i-a venit o îndoială de la urîtorul binelui: „Oare mai este altă viață după moarte?” Și așa petrecea întristat. Însă, milostivul Dumnezeu, care nu a vrut să piară lucrătorul faptelor bune, a făcut o minune în acest chip: Odată, culcîndu-se pe pat, ca să se odihnească, i s-a arătat în somn un tînăr preafrumos și i-a zis: „Vino după mine!” Și a mers după dînsul, l-a dus într-o cetate, unde se auzeau preaminunate cîntări. Atunci l-a întrebat pe tînărul care îl purta: „Ce este aceasta?” Și i-a răspuns: „Aceasta este cîntarea și veselia sfinților lui Dumnezeu”. După aceasta și-a venit în sine și s-a deșteptat. Iar vrăjmașul, iarăși, i-a zis, prin gînd, că acestea sînt niște năluciri. Deci, culcîndu-se a doua noapte, întristat, iarăși i s-a arătat același tînăr și l-a întrebat: „Oare mă cunoști?” Iar el a răspuns: „Tare bine te cunosc”. Apoi l-a întrebat: „Dar unde m-ai văzut?” I-a răspuns Ghenadie: „Nu de mult te-am văzut, că m-ai dus și m-ai purtat într-o cetate, unde se auzeau cîntări dulci și veselii”. Iarăși, l-a întrebat: „În ce chip m-ai văzut, în somn sau aievea?” Și i-a răspuns: „În somn”. I-a zis tînărul: „Bine ai grăit, că și acum, în somn mă vezi”. Și a răspuns Ghenadie: „Știu, cu adevărat, că și acum te văd în somn. Deci, l-a întrebat, că și acum te văd în somn”. Atunci i-a spus îngerul: „Unde dar este acum trupul tău?” A răspuns Ghenadie: „În camera mea”. L-a întrebat iarăși: „Au știi tu că acum ochii tăi sînt închiși și fără simțire în trupul tău și nu văd nimic?” I-a răspuns: „Știu tare bine”. Iar el l-a întrebat: „Deci, cu care ochi mă vezi tu acum și privești la mine?” Ghenadie sta uimit și nu știa ce răspuns să dea. Îngerul a început a-l dojeni și a-l învăța, zicîndu-i: „Ochii tăi cei trupești acum sînt nesimțitori și nu pot să vadă. Iar aceștia, cu care privești la mine, sînt alți ochi, și cînd vei muri, atunci ai să vezi fără ochii cei trupești și ai să viețuiești și o să ai toată știința și cunoștința. Iată, de acum, să pui început bun și să nu te mai îndoiești de viața cea de după moarte”. După ce i-a spus acest cuvînt, îngerul s-a făcut nevăzut, iar el s-a trezit. Și de atunci pînă la moartea sa, n-a mai avut nici o îndoială în inima sa. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns