Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Augustin de Canterbury
Pe vremea prigonirii creștinilor, un oarecare episcop l-a oprit pe un preot de la slujbă. Preotul s-a dus în altă parte. Acolo l-au prins păgînii și l-au chinuit, însă preotul nu s-a lepădat de Hristos. Păgînii i-au tăiat capul și s-a făcut mucenic al lui Hristos. După puțină vreme, a încetat lupta contra creștinilor și stăpînul cetății aceleia, văzînd minunile Sfîntului Mucenic, i-a zidit o biserica, a luat moaștele lui, le-a așezat în raclă și le-a pus în altarul bisericii. Apoi, a chemat tot poporul și pe episcop, să sfințească biserica.
Cînd preotul voia să facă începutul slujbei de seară, s-a mișcat racla și a ieșit afară din biserică, nedusă de nimeni. În acel moment, o frică și o mirare i-a cuprins pe toți cei ce erau în biserică. Iar poporul a adus funii și a tras racla în biserică, la locul ei. Apoi, cînd episcopul a dat pace a doua oară celor prezenți, iarăși racla a ieșit din biserică. Preotul s-a temut și a început, smerit, să se plîngă către Dumnezeu: „Pentru păcatele mele, nu voiește Sfîntul să locuiască în biserică”.
Și poporul a plîns privind la aceasta minune. În acea noapte s-a arătat Sfîntul Mucenic episcopului, și i-a spus: „Pentru ce vă învinuiți între voi, ca și cînd n-aș voi să petrec cu voi în biserică? Ci, rogu-te și te ostenește să mergi în cetate la episcopul meu, și-l silește-l să mă dezlege de canon, că m-a oprit de la slujbă. De aceea nu pot sluji cu voi acum în biserică, ci ies afară. Cununa muceniciei am luat-o, însă fața lui Dumnezeu n-am văzut-o, că sînt întru despărțire. Dar să nu gîndești că mă vei dezlega tu pe mine, că nu voi putea sluji cu voi, nici fața lui Hristos a o vedea, pentru că El a zis ierarhilor Săi: Pe oricîți veți lega pe pămînt, vor fi legați în ceruri”. După ce a zis acestea, s-a făcut nevăzut.
A doua zi, episcopul a luat cîțiva clerici, s-a dus la episcopul numit de Sfînt și i-a spus tot ce s-a întîmplat. Acesta a mers împreună cu cei ce veniseră după el. S-a închinat Sfîntului Mucenic și i-a zis: „Hristos, Cel ce te-a legat pe tine prin smerenia mea, să te dezlege pe tine acum, prin vărsarea sîngelui tău pentru numele Lui. Intră și să fii cu noi”. Au adus racla în biserică, au terminat slujba și nu s-a mai mișcat de la locul ei, și a făcut minuni. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns