Pomenirea Sfinților împărați Constanin și Elena
În Duminica Rusaliilor din anul 337, sub acoperișul palatului său de la marginea Nicomediei, închidea ochii unul din marii împărați ai Imperiului roman și primul împărat creștin, Constantin cel Mare. Mama sa, Elena, era originară din Bitinia, dintr-o familie de jos, dar pentru calitățile ei a fost luată în căsătorie de către tribunul Constanțiu Clor. Din căsătoria lor s-a născut, în 285, Constantin. Cînd Constanțiu Clor a ajuns „Augustus”, împreună cu Galeriu, a fost silit să o repudieze pe Elena, deoarece legea romană nu permitea căsătoria între un patrician și o femeie din poporul de jos. Elena s-a retras mîhnită . Probabil, din această perioadă a cunoscut și îndrăgit credința creștină. Constantin a condus armata romană în Britania și cînd tatăl său a murit în 306, legiunile britanice l-au aclamat pe tînărul comandant „Augustus”. Îndată a chemta lîngă el pe mama sa, Elena, căreia i-a dat titlul de „Nobilissima Femina” – „Doamnă prea Nobilă”. După ce Constantin a devenit împărat „al întregului pămînt”, Elena a primit cea mai înaltă onoare pentru o femeie „Augusta”. Constantin a istorisit sub jurămînt episcopului Eusebiu al Nicomidiei că în preajma luptei decisive care avea să-l ridice pe culmea puterii, a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce strălucitoare avînd deasupra inscripția: „în acest semn vei învinge”. Noaptea, în vis, i s-a părut că vede pe Hristos purtînd în mînă o cruce, și care i-a spus să imprime acest semn pe steagurile sale. El s-a trezit și a împlinit porunca. Deși nu avea decît 20.000 de ostași, împotriva celor 150.000 ai adversarului, victoria a fost de partea lui. Din acest moment, Constantin a hotărît o schimbare fundamentală în viața politică și socială. Prin decretul de la Milano, din 313, a dat libertate deplină Bisericii creștine, a interzis serbările și ceremoniiile nu manifestări imorale sau sîngeroase, a generalizat ținerea zilei de repaos duminica. Tot Constantin a intervenit și ajutat episcopii să se adune în primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în 325, pentru lămurirea unor probleme legate de credința creștină. Între timp, mama sa, Elena, a mers în Palestina, unde a inițiat săpături pentru descoperirea lemnului Sfintei Cruci și a mormîntului Domnului. Încurajată de reușită, a reușit să identifice și locul nașterii lui Iisus, iar pe muntele Măslinilor, locul unde Hristos S-a înălțat la cer. Peste tot, a îndepărtat construcțiile păgîne, ridicate în cinstea idolilor, și înălțate biserici. Constantin cel Mare a murit în anul 337,cu zece ani în urma morții mamei sale, Sfînta Elena. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns