Trăia odată în Egipt un om, mai mare peste popor, care avea o fiică în care intrase un demon cumplit. Acesta o chinuia cumplit în fiecare moment al vieții. Tatăl fetei avea prieten pe un călugar, căruia i s-a făcut milă de biata copilă și i-a spus tatălui: „Nimeni nu va putea tămădui pe fiica ta fără numai pustnicii pe care îi știu eu. Dar chiar de-i vei ruga pe ei, nu vor primi să facă aceasta, deoarece sînt oameni smeriți. De aceea, dacă dorești să-ți ajuți copilul, așa să le faci: cînd vor veni la tîrg ca să-și vîndă lucrul mîinilor lor, să cumperi și tu de la dînșii și, cînd vor veni să ia prețul să le zici să facă o rugăciune; și cred că diavolul va fugi de la fiica ta”.
Tatăl a ascultat sfatul călugărului și s-a dus la tîrg, unde a aflat pe un ucenic al Sfîntului Macarie care stătea jos și avea vase și coșnițe. Omul a cumpărat de la dînsul și l-a luat la casa lui, ca să-i dea prețul coșnițelor. În momentul în care a intrat călugărul acela în casă, îndrăcita aceea l-a lovit peste ureche, iar călugarul a întors îndată și celălalt obraz, dupa porunca Domnului. Iar demonul a început s-o chinuiască pe fecioară, zicînd: „O, silă și nevoie, porunca acestuia mă gonește pe mine”. Și îndată s-a tămăduit fecioara. După ce s-a întors la părinții din pustie, ucenicul le-a spus de cele ce se făcuseră și aceia au proslavit pe Dumnezeu: „Legămînt este mîndriei diavolești să piară de smerenie și să fugă degrabă la porunca lui Hristos”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns