Cuvînt al Sfîntului Vasile cel Mare: „Acesta este veacul pocăinței,
cel care va veni, al răsplătirii. Acesta al lucrării, acela al dării de
plată. Acesta, al răbdării, acela, al mîngîierii. Acum, Dumnezeu este
ajutator celor ce se întorc din calea cea rea, iar atunci va fi
înfricoșător și neschimbat, întrebător nu numai despre fapte și
cuvinte, ci și despre gînduri. Să-i primim acum îndelunga-răbdare,
iar atunci, cînd vom învia, Îi vom cunoaște dreapta judecată. Unii,
în osînda veșnică, iar alții, în viața cea veșnică; și fiecare va lua
plata după faptele sale. Oare pentru ce întîrziem a asculta pe
Hristos, Care ne-a chemat la cereasca Lui Împărăție? Oare nu
sîntem treji? Oare nu sîntem chemați la păzirea Evangheliei, în
viața noastră cea obișnuită? Oare nu vedem cu ochii ziua
Domnului cea înfricoșătoare, întru care, cei ce vor sta de-a dreapta
Domnului, pentru faptele lor, vor lua Împărăția Cerului, iar cei ce vor
sta de-a stînga, pentru lipsa faptelor bune, vor fi aruncați în ghena
focului și în focul cel veșnic? Acolo va fi plîns și scrîșnirea dinților.
Însă noi zicem că dorim Împărăția Cerească, dar nu ne îngrijim cu
ce s-ar putea să o cîștigăm. Ori nici o durere nu vrem să primim, și
nici o osteneală nu ne dăm pentru poruncile lui Dumnezeu, iar
răsplata cerească pentru nevoințe o socotim ca o închipuire a
minții noastre. Pentru că cine, dormind sau stînd, în vremea
semănatului, își va umple sînul de spice în vremea secerișului?
Cine culege via cea nesădită și nelucrată de el? Adică roadele sînt
ale cui sînt ostenelile. Cinstirile și cununile sînt ale acelora care au
biruit. Cine, oare, va încununa pe cel ce nu s-a luptat cu
potrivnicul? Și se cade nu a cîștiga, ci a se lupta, după lege,
precum a zis Pavel, adică să nu lăsăm ceva din cele poruncite
noua, ci să le împlinim, precum ni s-a poruncit. Că fericită este sluga aceea, zice Domnul, pe care, venind stăpînul său, o va găsi făcînd nu precum s-ar întîmpla, ci precum i s-a poruncit. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns