Spaniolii de la Univesitatea Bacău

nCarolina Casares Martin, Enrique Sanchez Gonzalez și Beatriz Reyes de Castillia sînt cei trei studenți din Valladolid (Spania) care studiază, în premieră, la Universitata din Bacău

Carolina Casares Martin, Enrique Sanchez Gonzalez și Beatriz Reyes de Castillia au ales Universitatea din Bacău pentru a-și desăvîrși lucrările de diplomă de la final de facultate. Bine dispuși, simpatici și vorbăreți, ca toți oamenii cu sînge de latin, ei au acceptat să stea de vorbă pentru cîteva minute despre cum se vede orașul și lumea noastră provincială, în ochii unor spanioli, și evident, de ce au ales Bacăul.

Nu au auzit decît de Steaua București, Gabi Szabo și Nadia Comăneci

Spaniolii au ținut să precizeze de la bun început că, deși au avut oferte de studiu în Franța sau Anglia, au ales România, pentru simplu motiv că „era pentru noi o țară necunoscută” Șingura care pare să fi auzit cîte ceva a fost Carolina Casares, care avea ceva informații despre Facultatea de Inginerie din Bacău, despre care i s-a spus că „este una dintre cele mai buneă din România. Pasionat de fotbal și suporter înfocat al echipei F.C. Barcelona, Enrique auzise și el cîte ceva despre Steaua București, Gică Popescu, atleta Gabi Szabo și gimnasta Nadia Comăneci. În rest, „nada”, despre țara noastră. Cu alte cuvinte, pentru tinerii spanioli, Bacău a venit ca o adevărată provocare atît pe filieră educațională, cît și umană.

De o lună de zile, cît a trecut de cînd sînt aici, cazați la căminul stundențesc, ei au avut timp să se acomodeze cu mediul și cu lumea. Mai ales că, în era informaticii și a internetului, mijloacele de comunicare sînt asemănătoare în toate țările Europei. „Avem proiectele finale în domeniul ingineriei mecanice, la conf. univ. dr. Viorel Ungureanu, atît eu, cît și prietena mea, Beatriz, ne-a spus Enrique, și imediat cum am ajuns aici, am primit un computer conectat la internet, pe care să pot lucra. Adică ne simțim ca acasă din acest punct de vedere”. Aceeași atitudine pozitivă, o are și Carolina, o iberică blondă, mereu zîmbitoare, studentă în an terminal la chimia și tehnologia produselor alimentare. „La proiect mă ajută conf. univ. dr. Lucian Gavrilă, un cadru didactic deosebit, care mă ajută și îmi spune ce să fac”, ne-a declarat ea. Cînd profesorii sînt plecați sau angajați în alte probleme, studenții sînt susținuți de asistenții Andrei Simion și Adrian Judele. Mai ales că programul lor zilnic este unul destul de încărcat. „Am efectuat vizite la mai mulți agenți economici din oraș și am făcut observații practice interesante”, ne-au declarat ei.

„Bacăul este un oraș industrial”

Însă, pînă la a ajunge la CET sau Sofert, Enrique, Carolina și Beatriz au făcut scurte opriri și în oraș. „Un oraș industrial, cu multe clădiri din beton. Un oraș urît din această perspectivă. Ne așteptam să vedem mai multe monumente. Însă este un oraș cu oameni minunați, dornici să ne ajute la orice pas”, ne-au spus studenții spanioli. În aceste condiții, de lipsuri arhitecturale, într-o urbe aflată mereu în febra ridicării de ziduri, betoane și termopane, cu obiective de patrimoniu zăcînd în ruină, marea pasiune a celor trei a devenit mîncarea. „Ne place foarte mult mîncare, au sărit ei. Pentru prima oară în viață am mîncat mămăligă, sarmale, zacuscă, tochitură, ciorbă. Aveți aici niște mîncăruri extraordinare”, au recunoscut ei.

O altă pasiune, se pare de sorginte latină și ea, a ajuns și mersul la cumpărături la piață. „Este plăcut să mergem la Piața Sud și să ne tîrguim cu oamenii la diverse produse, a mărturisit încîntată Carolina. Avem și noi, la Valladolid, supermarket-uri, dar nu ca aici. Acolo, produsele nu au prețul expus, cum am văzut la piață. Și e mai greu, pe cînd la Bacău e simplu. Te uiți, vezi cît costă și alegi, de unde crezi că este mai ieftin”, a mai zis ea. Singurul semn de mirare este prezența standurilor cu mărfuri din interior, lucru inexistent în Spania. „Am văzut și standurile cu diverse produse din supermarket. Sînt interesante, însă așa ceva nu întîlnești în Valladolid” a adăugat Enrique.

„În camera de cămin, toaleta este prea mică”

Cînd termină cumpărăturile și negocierile cu țăranii de la piață, de unde își cumpără de-ale gurii, Carolina, Beatriz și Enrique se retrag pentru masă la căminul studențesc nr. 2, unde sînt cazați, în camere separate. În acest chip, chiar dacă nu prea au șansa unui contact direct cu viața studențească băcăuană, din cauza programului încărcat, ei împărtășesc aceleași condiții de trai cu ceilalți interniști din căminele universității. Despre ce li se oferă, au numai cuvinte de laudă. „Avem o cameră foarte frumoasă și spațioasă, însă este foarte cald înăuntru”, spune Enrique. Cum nimic nu este perfect, pentru tinerii spanioli există și un impediment: „mai avem și o problemă: toaleta este prea mică”, a menționat Enrique.

Din cînd în cînd, cei trei își permit și pauze pentru delectare. Atunci, merg să vizioneze un film la unul dintre cele două cinematografe băcăuane.Chiar dacă sînt pasionați de filmele clasice și de regizorii consacrați precum Alfred Hitchkook sau Pedro Almodovar, nu scapă nici ultimele producții hollywoodiene ce rulează la Bacău. Din această cauză au intrat în ambele cinematografe. „Aici este bine că filmele sînt titrate și poți auzi actorii rostind replicile fără să fie dublați. Ori așa ceva nu mai avem de multă vreme la noi în Spania, unde vocile nu mai sînt cele ale actorilor”. Cînd vine vorba despre condițiile de desfășurare a spectacolelor cinematografice și a atmosferei, Carolina, Enrique și Beatriz izbucnesc în rîs. „Oamenii vorbesc prea mult în sălile de cinema. Nu de puțin ori ne-a fost dificil să fim atenți la ce se petrece pe ecran, deoarece în sală era multă forfotă”, spun ei.

Iar dacă au încheiat conturile cu cinematograful, tinerilor iberici nu le rămîne decît să asculte muzică la radio. „Am rămas surprinși să auzim la radio aceeași muzică care se difuzează și în Spania. Ne simțeam ca acasă”. Pînă cînd vor pleca din Bacău, studenților din Valladolid li s-a pregătit din parte Unversității, un curs gratuit de limbă română, începînd de luni, 4 noiembrie, și mai multe ieșiri în județ și în afară, pentru a cunoaște mai multe despre România și români. (Constantin GHERASIM)