Stresul cel de toate zilele

în România, nu doar autoritățile, dar nici sindicatele nu vorbesc despre existența și manifestarea crescîndă a factorului de stres la locul de muncă, fenomen ce reprezintă pentru activitatea economică și socială a țării una din racilele majore. Printre cauzele acestuia identificăm slaba implicare în luarea deciziilor, execuția unui volum prea mare sau prea mic de muncă, obiective de muncă neclare și confruntarea cu solicitările conflictuale, toate pe fondul unei economii aproape distruse și al unei instabilități legislative ce afectează întreaga societate românească.
Conform unui recent studiu al Observatorului European al Condițiilor de Muncă, stresul afectează cel puțin 40 de milioane de muncitori din spațiul Uniunii Europene, iar costurile Uniunii se ridică la cel puțin 20 de miliarde de euro, anual (ultimul decont din 2004), din care 6 miliarde de euro s-au cheltuit în Olanda și 3 miliarde în Germania. Aceste sume se referă la cheltuielile cu asistența medicală a celor afectați de stres, respectiv a zilelor de muncă în care angajații stresați au lipsit de la serviciu, a înlocuirii lor masive, ca și a concediilor medicale. Este mai mult decît îngrijorător să constatăm din acest studiu că 26 la sută din populația activă care a înregistrat vătămări, stări de indispoziție, boală, au suferit din cauza stresului în ultimele 12 luni și că acest procent se accentuează simțitor în mediul financiar, al asigurărilor, al educației. Se arată, aici, că prevenirea stresului costă de trei ori mai puțin decît tratarea efectelor acestuia, autorii raportului ajungînd la concluzia că în unele state membre ale UE, precum Franța, Germania, Olanda, Suedia, Spania, stresul este favorizat de controlul prea strict exercitat de superiori asupra angajaților, de sarcini uneori monotone, robotizate, iar alteori mult prea complexe în raport cu responsabilitățile avute de salariați sau chiar neprevăzute.
Cu toții sîntem afectați într-un moment sau altul de stres, mai ales în condițiile fenomenului economiei românești, specifice perioadei de tranziție. Deși stresul nu este nici pe departe un fenomen nou, acesta capătă tot mai mult un caracter globalizat și afectează atît toate țările, toate categoriile socio-profesionale, cît și familia și societatea, în general. în condiții de normalitate, oamenii trebuie să-și găsească echilibrul și răspunsuri noi față de situații noi. Stresul nu este, neapărat, un fenomen negativ, și de aceea poate constitui o greșeală concentrarea doar asupra efectelor sale patologice. Un nivel moderat de stres poate fi chiar un important factor motivațional sau poate fi un instrument în dobîndirea unei adaptări dinamice la noi situații. Dacă sănătatea este considerată un echilibru dinamic, stresul – așa cum o spune medicina – este o parte a acestuia. Nu există stare de sănătate fără o interacțiune cu alți indivizi sau cu alte medii. Doar stresul excesiv devine patologic. De aceea, unele tipuri de stres sînt chiar ceva normal și necesar, atît la serviciu, cît și în afara lui. Insă, dacă stresul este intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate duce, în final, la îmbolnăviri fizice și grave tulburări psihologice. în contextul organizațional, acesta generează adaptări inadecvate la felurite situații.
Din timpuri străvechi, ființele umane știu că au dezvoltat genetic o reacție la amenințări și presiuni, ca un obiectiv major în pregătirea lor pentru activități fizice intense, de tipul „luptă sau fugi”. Acest fapt implică – așa cum ne arată studiile medicale -, o accelerare a ritmului cardiac, cît și a respirației și irigarea accentuată a musculaturii. Eliberarea adrenalinei și noraadrenalinei ridică nivelurile de glucoză și de acizi grași liberi în fluxul sanguin pentru a asigura mai multă energie. Nivelul ridicat de stres, vătămător, conduce la o varietate de tulburări și boli. Acestea includ o plajă largă de consecințe patologice, ce se întind de la oboseală cronică la depresie și includ: insomnia, anxietatea, migrenele, accesele emoționale, alergiile, abuzurile de alcool, tutun și chiar droguri. Pe termen lung, stresul poate contribui la declanșarea hipertensiunii și, ca o consecință, la dezvoltarea bolilor de inimă și cerebral-vasculare, cît și la ulcer, diabet, boli inflamatorii ale vezicii și la mari probleme musculo-scheletale. De asemenea, poate altera funcțiile sistemului imunitar, care, în cele din urmă, pot facilita dezvoltarea diverselor forme de cancer. Luate laolaltă, aceste tulburări sînt doar responsabile pentru o mare parte de boli, decese, infirmități și spitalizări.
Problema specifică actuală la locul de muncă este oboseala cronică, sindrom caracterizat printr-o accentuată epuizare fiziologică și emoțională și, adesea, generat prin frustrare la nivel cronic, de locul de muncă cuplat cu volumul prea mare de muncă, nesiguranța zilei de mîine, presiunile cu caracter contradictoriu, deseori incompatibile între ele. Stresul nu înregistrează doar un cost economic, ci și unul social. Societatea românească, aflată în plin proces de stratificare, conține o diversitate de indivizi și grupuri de oameni ale căror trebuințe și dorințe, atitudini, convingeri și moduri de viață diferă și uneori se confruntă. Stabilitatea unei societăți depinde și de menținerea unui echilibru acceptabil între aceste grupuri. Totuși, stresul poate distorsiona acest echilibru. în Occident, nenumărate companii au implementat în mediul organizațional programe și măsuri pentru a ajuta angajații în vederea soluționării efectelor riscante ale factorului de stres. Combaterea acestor efecte se face prin acordarea de prime angajaților pentru reintegrarea în cîmpul muncii, sau tratamente medicale. Se fac investiții și se acordă subvenții pentru prevenirea stresului. în final și o veste bună: din aprilie anul acesta stresul la locul de muncă va fi monitorizat de europeni și în România! Ce vor scoate ele la iveală? Sperăm ca rezultatele să nu ne sporească factorii de stres! (Romulus Dan BUSNEA)ează atît toate țările, toate categoriile socio-profesionale, cît și familia și socie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!