„Tavanul” farmaciilor

Florin CRĂCIUN

A intrat în obișnuința fiecăruia dintre noi să ne programăm viața în
așa fel încît, dacă s-ar putea, să ne-o facem cît mai ușoară. Am
ajuns să ne programăm totul: banii, cheltuielile curente, timpul liber
și chiar sentimentele. Singurele lucruri fără de orar și care bat la
ușa vieții pe neașteptate au rămas sănătatea și moartea. Din păcate, în ultima perioadă, observăm că sistemul farmaceutic băcăuan se îndreaptă cu pas repezi spre colaps. Plafonul dă semne de slăbiciune pînă și în cea mai mare rețea farmaceutică din județ, care în această săptămînă va rămîne fără nici un ban. Desigur, unele din cauzele acestei crize sînt mai vechi. De mulți ani, grija pentru sănătate nu ocupă la noi locul cuvenit. Dimpotrivă, e împinsă spre periferiile bugetului și ale preocupărilor statului. Alături de cultură, e un soi de cenușăreasă. Și nici un guvern nu și-a pus în mod serios problema ei. Nici un guvern n-a avut luciditatea sau bunul simț pentru a înțelege că starea mizerabilă a asistenței sanitare are efecte negative nu doar în plan uman imediat, ci și asupra viitorului societății românești. Spitalele au fost lăsate să cadă în paragină ori să se descurce cum pot, dotarea cu aparatură de specialitate s-a facut haotic și, de obicei, pe bază de „intervenții“, medicii și personalul auxiliar au avut mereu salarii proaste. în plus, dificultatea procurării medicamentelor necesare – de negăsit altădată, prea scumpe acum -, precum și mizeria au devenit aliați ai bolilor.
Dar, în loc să fie combătute sau, măcar, atenuate, aceste cauze au fost lăsate să se agraveze pînă la exasperare. Intenția de a reduce numărul spitalelor și numărul paturilor din spitale, în loc să pună o minimă ordine în sistemul sanitar, a mărit, se pare, dezordinea, ceea ce a provocat proteste violente, obligînd ministerul să revină asupra unor decizii rău gîndite.

Cea mai scandaloasă situație se manifestă în domeniul medicamentelor. Ministerul Sănătății invocă argumentul că măsurile pe care le ia au ca reper „Europa”. Ceea ce uită sau vrea să uite Ministerul Sănătății este un „amănunt”. Medicamentele străine se văd în farmaciile noastre la prețurile din Occident. Numai că bolnavii din România au salarii sau pensii cam de vreo zece ori mai mici decît bolnavii din Occident. Și ce să facă un bolnav dacă – așa cum se întîmplă acum – nu i se eliberează o rețetă compensată ori gratuită din motive de plafon depășit, ori dacă, obținînd totuși o asemenea rețetă, nu găsește o farmacie care s-o primească? Nu sînt puține cazurile în care asemenea situații duc la agravarea bolilor netratate și, la limită, la deces. Si ce răspund autoritățile vinovate? Că nu sînt fonduri. Că fondurile alocate s-au epuizat. Dar s-au epuizat fiindcă, din an în an, ele au fost diminuate drastic! Medicii de familie s-au pomenit în imposibilitate de a da rețete compensate sau gratuite bolnavilor cu afecțiuni grave, care impun medicamente scumpe, deoarece nu au, de la o vreme, nici formularele pe care trebuie să le scrie! Nu frizează asta un cinism absolut? Am văzut în ultimele zile numeroși bătrîni bolnavi plîngîndu-și soarta prin dispensare sau prin farmacii. Și mă întreb: cum aș putea numi altfel decît crime politice decesele unor bolnavi care mor pentru că nu se pot trata? care le ia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!