Un „vis american” pentru România

„âl vezi pe tînărul acesta. E, ceea ce s-ar putea numi, un vis american pentru România”. Amicul meu îmi arată un bărbat care tocmai trece strada Ana Ipătescu. âl privesc și eu și, deodată, constat că îl știu. Nu, n-am avut ocazia să stăm de vorbă, dar îl știu de undeva. Scormonesc prin memorie și, într-un sfîrșit, îmi amintesc de el. L-am zărit, cu ani în urmă, în curtea fostului liceu „George Bacovia” – astăzi Colegiul Național „Ferdinand” -, nu, nu s-a schimbat mult față de cum arăta prin anii ’80, tot blond, cu părul cam ciufulit, vioi. Pe atunci i se dusese vestea, în liceu, că „prinsese grupul pentru Olimpiada Internațională de Fizică”, era, cum se spunea, înăscut pentru știința aceasta! După aceea nu l-am mai văzut mult timp, aveam să aflu, zilele trecute, chiar de la el cum i s-au derulat anii. Firesc, a intrat cu brio la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Iași, pe care a absolvit-o tot cu brio, asta în anul de referință 1989, fiind apoi repartizat, ca inginer stagiar, la actualul Romtelecom. Nu, nu a fost deloc simplu nici după aceea. âși amintește: „Tocmai fusese adus un mini-calculator performant și, cum nimeni nu știa să lucreze cu el, iar eu avusesem media cea mai mare dintre cei repartizați, atunci, aici, am fost trimis pentru un an de zile la Tg.Mureș, la un curs de specializare în inginerie de sistem. Prin 1992 am urmat un alt curs de specializare, la Comisia Națională de Informatică, din București, iar șase ani mai tîrziu am absolvit cursul pentru Cestfied Microsoft Engineer”. Toate astea mi le-a spus bărbatul acesta blond și extrem de simpatic și prietenos, pe nume Daniel Ciuche, pe care aveam să-l cunosc personal după acea observație făcută de un amic, precum că tînărul respectiv e un „vis american pentru România…”. Am stat de vorbă, îndelung, chiar la sediul unei firme de-ale sale, bineînțeles firmă de calculatoare. Ceea ce face el acum e un argument pentru mine că fiecare om, în viață, se naște pentru a face ceva. Asta n-am constatat-o doar eu. Munca sa de acum e o perpetuă simbioză, de fapt o fericită simbioză între pasiunea sa de o viață pentru Fizică, pentru Electronică, și necesitatea vitală pe care o simte el de a fi folositor altora. Cele patru magazine ale sale sînt, de fapt, patru laboratoare unde se asamblează calculatoare și de unde pot fi achiziționate de către tot mai mulții interesați. Nu, nu mi-a fost greu să discut cu Daniel Ciuche. E drept, omul acesta, cînd vorbești cu el alunecă fără să-și dea seama în chestiuni de specialitate și, atunci, trebuie ori să te faci că înțelegi totul, ori să-l întrerupi, cuviincios, și să-i spui să „coboare pe pămînt”, că, nefiind specialist, nu înțelegi nimic din ce-ți spune. Apoi, eu tocmai citisem o „cărțulie” extrem de atractivă, o mărturie de viață, de fapt, scrisă de ilustra sa mamă, doamna profesoară Maria Simion Ciuche, în care autoarea a amintit, în detaliu, și de copiii ei, Daniela și Daniel…
Cert e că inginerul Daniel Ciuche e un luptător. El a pornit, aproape, de la nimic. Iar acum, cînd sînt 11 ani de la înființarea primei sale firme și cînd rulajul financiar în magazinele sale-atelier a ajuns la circa 500 de mii de euro anual, iar activele sînt de aproape 1 milion de euro, el poate afirma că profesia sa este, în fapt, viața sa. începutul a fost greu. Ca orice început. închiriase un spațiu, își angajase un lucrător și, astfel, a pornit la drum înarmat cu sacoșa în care căra piese de calculatoare. Acum are 11 salariați, are patru unități moderne, activitatea de producție s-a extins și se extinde cu noi activități. âmi spune: „Cînd 80 la sută dintre foștii mei colegi și-au croit viitorul în Statele Unite și în Canada eu pot afirma cu mîna pe inimă că mi l-am jalonat aici, în țara mea, unde muncesc la fel de mult și unde trăiesc, zilnic, bucuria că am făcut ceva util, folositor”.
…Bărbatul acesta rămîne „un vis american” aici, în țara lui. Un vis împlinit, din care cei tineri pot învăța ce e, cu adevărat, munca făcută cu pasiune. Pentru că fiecare are nevoie de modele în viață, iar un astfel de model e și inginerul Daniel Ciuche.
Eugen VERMANsc prin memorie și, într-un sfîrșit, îmi amintesc de el.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!