Unii tineri țin post, alții nici nu vor să audă

„Aceasta e toată teologia, gîndind că ai să mori și că ai să răspunzi de tot ce ai făcut”. (Părintele Arsenie)

Ce ne spune data de 14 noiembrie? Pentru mulți dintre noi, nimic, însă pentru o parte, această dată reprezintă începerea „postului bucuriei”, adică cel al nașterii Domnului. Acesta are o durată de 40 de zile, ținînd pînă în ziua Crăciunului.
Trebuie să știm că acest cuvînt, post, semnifică absența voluntară, parțială sau totală de hrană, absență ce are în general limite variabile. El este practicat din cele mai vechi timpuri pentru recăpătarea sănătății, pentru menținerea tinereții și pentru iluminarea spirituală. Chiar înainte de a exista un post creștin, marii maeștrii spirituali se încredeau în puterea purificatoare pe care o conferă postul, spiritului. în acest sens, Pitagora cerea ucenicilor săi să postească 40 de zile înainte de a fi inițiați, susținînd că mințile lor puteau fi purificate și limpezite numai prin post, pentru a putea înțelege învățăturile legate de secretele vieții. Deasemeni, în orașul Alexandria din Egipt, considerat pe vremuri unul dintre centrele educaționale ale lumii, ucenicii trebuiau să postească 40 de zile înainte de a studia cu maestrul lor.
Revenind acum la postul creștin, acesta se ține de mii de ani, în speranța purificării trupului și spiritului și apropierii față de Dumnezeu. Acest post al Crăciunului mai este numit și „postul bucurii”, căci la finele acestuia vom putea renaște simbolic prin însăși nașterea Mântuitorului nostru. Iar postul ne învață să fim buni și să răspundem de faptele noastre, pentru ca, în fața morții să nu regretăm ceea ce nu am făcut. Știm cu toții că postul reprezintă și o cură de dezintoxicare a organismului, pentru că în timpul acestuia nu se consumă decît produse vegetale. Dar, mă întreb, dacă acest post alimentar are vreo valoare în lipsa rugăciunii? Consider că nu mulți dintre noi avem o educație religioasă practică, adică avem în față exemplul părinților noștri. Iar în această societate grăbită, puțini mai au timp să „staționeze” la cele sfinte. Cît despre noi, adolescenții, ne este foarte greu numai să ne gîndim la faptul că pentru atîtea săptămîni ar trebui să renunțăm la mîncarea favorită, la petreceri zgomotoase și la alte astfel de distracții.
Mia este una dintre prietenele mele bune și, ca mulți alți tineri de azi, refuză să creadă în orice manifestare a forței divine. Mulți dintre cei care intră în această ultimă categorie au drept crez filosofia vieții a lui Nietzsche, care are drept dicton „Fără morală, înapoi la viață”. Asta înseamnă că morala îndepărtează omul de sine însuși. Acum, indiferent de filosofia la care ascedem, ori de motivele care ne determină să nu ținem post, ar trebui să medităm puțin la faptul că acest univers complex nu ar putea exista fără o forță coordonatoare, una de natură divină. Dacă ne convingem de aceasta, următorul pas ar fi să ținem măcar aceste ultime două săptămîni de post. (Silvia URSU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!