Urmașii pădurenilor

Mitiță, ultimul lăutar

• satul Pădureni, din Berești Bistrița, era vestit ca sat de lăutari n meșteșugul se învăța pe prispa casei, din pruncie n urmașii lor nu mai cîntă astăzi la vioară n visul celor mici este să aibă o orgă, iar cel mai bătrîn lăutar din Pădureni și-a vîndut vioara „pe fasole”

Laura HIUBAN

în Pădureni, oamenii din partea dreaptă a satului au trăit dintotdeauna din lăutărie și agricultură. Familiile Năstase și Tănase erau lăutari vestiți prin anii ’60. De mici, băieții înainte de a învăța să citească, învățau să cînte la un instrument, vioară, acordeon sau saxofon. Așa trăiau și familiile din Băcioi, Rădoaia, Bîșca, Valea Seacă sau Galbeni. Tradiția s-a dus odată cu „bătrînii”. Copiii lui Ștefan Tănase și-au făcut formații și ei, dar au murit foarte tineri, urmașii altor familii, au plecat, după Revoluție, în Italia sau Olanda. în Pădureni te mai întîmpină doar poveștile despre vechii lăutari și urmașii lor, lăutari moderni, dați după vremuri.

Ultimul lăutar și-a vîndut lăuta

Dintre „bătrînii” din sat a mai rămas doar Mitiță, un lăutar care nu mai cîntă, și-a vîndut scripca „pe fasole”. Cu vîrsta n-a mai putut să se prezinte în fața oamenilor, așa cum se cuvine. Are 74 de ani. A început să cînte de la 11 ani, să aibă cu ce o ține pe maică-sa. Spune că „urechea” l-a învățat să cînte. Un lăutar bun trebuia să știe obligatoriu cele „24 de bucăți”, printre care „Floricica”, „Șarpele”, „Țînțărașu”, „Corogheasca”. Dacă nu le știa, „nu era lăutar” și mai risca „și-o ia peste ochi”. Asta era o regulă de bază, „firul roșu” care i-a condus. După sine, lăutarii s-au dus, nu mai sînt. „Cîntam de sîmbătă, pînă marți. M-a ajutat Dumnezeu. Cu cîntatu’ am ridicat palatul ăsta și i-am ajutat pe toți. Am trei băieți acordeoniști și un saxofonist”, spune bătrînul Dumitru Năstase. „Palatul” este o casă modestă, din chirpici, fără prispă. Dar omul pare mulțumit. în bătătura lui a crescut, deși n-a avut decît patru clase, patru băieți. Și-a ținut bine nevasta și acum are unde întoarce o mămăligă pe foc. A muncit cu scripca.

Orga nu poate susura la urechea meseanului

Tradiția lăutarilor s-a stins ușor după Revoluție. Urmașii lor au fost nevoiți să urmeze vremurile. Azi se cîntă la orgă, nu se mai cîntă la urechea meseanului, pe corzile viorii, ca pe corzile sufletului. Se cîntă la clape, nu după Gabi Lunca, Gică Petrescu, Nelu Ploieșteanu, ci la clape, după Marcel Pavel sau alții. „Electronizarea a produs eliminarea lăutarului clasic, care cînta cu instrumentele la rece. Vocea nu-i era «maltratată» de sunete, amplificări. Au fost lucruri foarte frumoase care s-au pierdut în kitsch”, spune Anghel Năstase cu nostalgie. în Pădureni, lăutarii sînt azi și cei de 30 de ani. Poartă haine sport și știu că, deși se îndepărtează de tradiție, trebuie să țină mersul vremii. „Am învățat de la părinți că e o meserie bună, cinstită. Cîntăm ce se cere la o nuntă, manele, Marcel Pavel, Komornik”, spune Viorel Ion, saxofonist. „Am învățat după ureche. Bătrînul a cîntat cu vioara, dar a murit”, spune și Ion Sorin. Cei tineri mai cred însă și respectă niște oameni care cunosc tradiția lăutăritului: „Nuca”, Florin Tărîță, Ghiță Agaroafei, Emil Chiriac. Cei mai bătrîni lăutari sînt și ei tineri. Ștefan Lupu și Ioan Lupu au 50 – 60 de ani. „Instrumentele la care am cîntat eu, au dispărut”, spune Ștefan Lupu.

Lăutarul e oglinda nunții

Din tată în fiu s-a moștenit regula ca un lăutar să se prezinte cu eleganță în fața publicului. Surîzător, îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră. „Tatăl meu spunea, Dumnezeu să-l ierte, că lautarul este oglinda nunții. La nuntă poate să se îmbete și mireasa și mirele și socrii. Ca lăutar n-ai voie să te îmbeți pentru că în tine se oglindește toată nunta, în sens simbolic. Copilului i se băga în cap, de cînd punea mîna pe un instrument, de pe la patru – cinci ani, că trebuie să cînte frumos, să-i placă românului, să respecte folclorul românesc, ca să-i facă acestuia bucurie. Meșteșugul lăutarului era că prindea imediat nota, dar și orice stare de spirit a omului. Și-i cînta omului ce cerea el, îi cînta după cum îi era sufletul. Era la modă în anii ’60 – ’70 Gabi Lunca. Lăutarii o agreau foarte mult pentru că ea cînta cu patos, avea o voce de o eleganță extraordinară”, spune inspectorul școlar pentru minorități Anghel Năstase, urmaș al vestiților lăutari Anghel Năstase (tatăl), Mihai și Gheorghe Năstase, frați. Anghel Năstase este el însuși un muzicant renumit.doaia, Bîșca, Valea Seacă sau Galbeni. Tradiția s-a dus oda

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!