Urmele răscoalei din 1907

Țăranii revoltați din Bacău

Numele său a fost ras de pe podeaua de ciment a Primăriei din Măgura. Și acum, după 17 ani de la intrarea în democrație, nu i se pot citi decît prima litera a prenumelui și ultima literă a numelui. E imposibil de dedus: Emil Brăescu. în schimb, anul 1910, înscris dedesubt, te fac să înțelegi că este vorba de o construcție românească destul de veche, mai exact, de la începutul veacului, pe propria sa moșie, de boierul Emil Brăescu, al cărui nume este legat nu doar de clădirea actualului consiliul local, ci și de Casa Agronomului și, destul de recent, de școala din comună care îi poartă numele. „Nu s-a făcut nimic pînă acum. De ce nu i s-a repus numele pe podea, așa cum a fost inițial? Probabil a fost distrus de comuniști și a rămas așa. Nu știu de ce. S-au succedat atîția primari pe aici după 1990”, și-a explicat Alexandru Palade, viceprimarul comunei Măgura. Numele acestui boier, trecut în uitare, este legat și de evenimentele petrecute în satul Călugăra (actuala Măgura), în urmă cu 100 de ani, cînd țăranii flămînzi și sătui de taxe, ca peste tot în Moldova, erau la un pas de a se revolta. „Aici era moșia lui Emil Brăescu, cînd au izbucnit revoltele din 1907. Iar preotul locului, Ionel Comănescu, un apropiat al boierului, a fost unul dintre cei care a încercat să aplaneze conflictul ce sta să izbucnească în fața primăriei de atunci. Așa erau timpurile. Se apela la fețele bisericești care au talentul și harul deosebit de a ține masele în frîu și de a le reține în asemenea momente”, ne-a povestit Angela Tătaru, profesoară pensionară din Măgura. Probabil și grație intervenție preotului din sat, la Călugăra nu s-au înregistrat victime umane, lucru confirmat și de plăcuța montată pe sediul primăriei. „La Măgura, în fața celor peste 1000 de țărani răsculați pentru dreptate și o viață mai bună, armata nu a îndrăznit să tragă”. Ceea ce nu s-a întîmplat la Călugăra, s-a întîmplat la Blăgești, în apropiere de Buhuși. „La Blăgești a fost vîrful de lance al revoltei țărănești din Bacău. S-au înregistrat și vreo 12 victime. Acolo se află și un monument dedicat anului 1907, cam neglijat în ultima vreme. Au mai fost revolte și în alte părți, la Răcăciuni, Valea Seacă, dar numărul victimelor nu a fost atît de mare ca la Botoșani sau Iași”, a afirmat profesorul și scriitorul Eugen Șendrea. Chiar și așa, mărturii despre revoltele țăranilor din 1907, nemulțumiți din cauza sărăciei și a arendelor mari impuse după 1906, se mai păstrează. Profesorul Dumitru Tătaru, pensionar din Măgura, deține un album în care păstrează informații despre Dumitru Simionescu, participant la răscoala din 1907 și despre alții bătrîni, a căror nemulțumire a făcut guvernul liberal al vremii să pună tunurile pe cei care aveau să recunoască într-un tîrziu că „am fost mulți, dar singuri”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!