Vacanță în stil și pe pămînt american…

Acum, vacanța noastră ni se pare doar un vis frumos de vară. Profesorii au început să predea mult mai devreme decît ne-am fi așteptat, așa că era și timpul studenților. Pe 1 octombrie s-a dat startul noului an universitar. Unii și-au petrecut vacanța învățînd pentru a-și lua „boabele”(restanțele), iar alții au trăit experiențe unice, adunînd multe CD-uri cu poze, și nu de oriunde, ci din America. Unul dintre norocoșii studenți care și-a petrecut vacanța în America, muncind ce-i drept, a fost Silviu Chirilă, student în anul III la „Facultatea de Economie și Aministrarea Afacerilor” din Iași. Acesta ne va împătăși impresiile și experiențele lui din „Țara tuturor posibilităților”.

– Silviu, cum ai ajuns să ai un summer job în America și care au fost criteriile de selecție?
– Programul prin care am plecat eu și cei trei colegi ai mei s-a numit „Work and travell”. Candidații studenți trebuiau să își depună dosar, urmînd ca mai apoi, cei selectați să susțină un interviu la ambasadă. Trebuia să fii vorbitor de limbă engleză și să nu ai restanțe și să oferi oarecum garanții că nu vei rămîne ilegal în America. Fiind în anul II, s-au bazat pe faptul că mă voi întoarce să-mi termin studiile, însă bobocii sau cei din anii terminali obțin mai greu viză.

– Ce a urmat după selecția dosarelor și pînă la sosirea ta în America?
– A urmat apoi interviul, urmat de viză și cei aproximativ 2000 de dolari pe care trebuia să îi avem. A trebuit să ne plătim biletele de avion dus-întors, viza și banii de buzunar. Ei ne-au asigurat locul de muncă, la un hotel de lux din Indian Wells, California, și cazarea, care ne costa 300 de dolari pe lună.

– Și, dacă tot vorbeai de avion, povestește-ne cum a fost zborul și cît a durat să traversați Oceanul.
– Pot spune că a fost de-a dreptul fascinant și nici nu am prins turbulențe de aer, așa că a fost foarte plăcut. Cît despre distanță, am parcurs-o în doar nouă ore, mai puțin decît am mers cu trenul pe ruta Iași – Cluj.

-Și ați ajuns în America…
– Am ajuns într-un aeroport foarte mare, al doilea din State după J. F. Kennedy, foarte securizat și modern. Cît despre Indian Wells, unde am lucrat, peisajul nu era prea grozan, exceptînd hotelul, bineînțeles. De jur-împrejur deșert, fără nici un animal, doar cîteva iguane, însă mașinile de pe autostradă completau lipsurile împrejurimilor.

– În ce a constat munca ta la hotel?
– Am lucrat ca house-keeper și bartender. Oricum, munca de la bar a fost o plăcere, mai ales că puteai asculta și formațiile care cîntau seară de seară, iar, în plus, mai obțineai și bacșiș. Pe cînd la curățenie a fost mai greu, deoarece hotelul era foarte mare, compus din șapte corpuri distincte. Uneori îmi ajungeau cu greu cele opt ore de lucru, pentru a parcurge un etaj. Chiar dacă acolo totul este mecanizat de la banalul aspirator, pînă la împăturitor de cearșafuri sau presă pentru călcat, există totuși și mult de muncă. În mod normal, ar fi trebuit să lucrăm opt ore pe zi, cu weekend-ul liber, însă eu vroiam să strîng mai mulți bani și ceream ore suplimentare.

– Dar care era atmosfera de lucru și modul în care erați tratați de ceilalți?
– Americanii ne-au primit foarte bine și chiar ne-am bucurat de un respect deosebit din partea lor. Ne-am înțeles bine și cu colegii de serviciu, drept urmare aceștia ne-au organizat „a good bye party”, unde am primit și cadouri. Un coleg american ne-a făcut o surpiză foarte plăcută, scriind o poezie pentru noi. Sperînd că nu va cere drepturi de autor (n.r – Silviu zîmbește), voi cita o strofă: „From the borders of countries,/Chained together through time and thoughts,/I will not forget you,/I cannot forget you.”

-Pînă acum ai pomenit doar de muncă, dar ai mai avut timp și de vizitat sau de mers prin discoteci?
– Acolo, discoteci în adevăratul sens al cuvîntului nu sînt, iar în baruri se ascultă numai muzică latino, de care eram sătul încă de la hotel. Cît despre vizite, m-am plimbat prin Los Angeles, pe plaja „Palm Beach” și am văzut oceanul. Sincer, marea noastră este mai frumoasă. Cel puțin mai caldă și fără atîtea alge. Alte „sesiuni de vizite” au fost cele prin magazine.

– Și dacă tot vorbim de cumpărături, cu ce achiziții te-ai întors în țară?
– Multe cumpărături nu prea am făcut, căci acolo hainele sînt foarte scumpe, fiindcă se pune foarte mult accent pe marcă. Iar investițiile făcute au fost de valoare. Mi-am cumpărat un laptop, o cameră foto digitală, o cameră de filmat, un portable CD-player și un MP3-player.

– O fată, probabil, ar fi cheltuit toți banii pe haine…
– Nu știu ce să zic, dar hainele de acolo, cu toate că sînt de firmă, sînt foarte simple și prea puțin extravagante, pe cînd tehnologia este foarte avansată. De aceea am decis să îmi iau aparatură performantă.

– Se pare că efortul tău a meritat și a fost răsplătit pe măsură. Cum rămîne la anul?
– Pentru la anul nu îmi mai depun dosar, căci ar fi iar 2000 de dolari, și apoi vreau să îmi fac practica, căci mi-a ajuns munca din vara asta. (Silvia URSU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!