Valori ale culturii tradiționale ortodoxe la Orbeni

Taina ce învăluie originea comunei Orbeni se întretaie cu cea a bisericii de lemn, ce domină prin frumusețea ei zona. Un lăcaș de cult ce a străbătut trei veacuri și s-a păstrat în condiții aproape impecabile. Nu e greu de zărit, dacă urci spre inima satului. La un moment dat, pe partea stîngă, apare un „zid” din brazi verzi ce străjuiesc o poartă sculptată din lemn, înfrumusețată cu motive florale, pînă la care ai de străbătut doar un drumeag de vreo 20 de metri. Chiar dacă este mai tînără, acesta se încadrează armonios cu biserica amplasată la nici o aruncătură de băț. De culoarea castanei coapte, sfîntul lăcaș ce poartă hramul „Sfîntului Nicolae” se află în contrast intens cu verdele crud ce-l împrejmuiește. Amănuntele arhitecturale se descoperă ușor, cu fiecare pas pe care îl faci spre biserică. O temelie solidă, de peste jumătate de metru, susține impresionanta lucrătură de lemn. De jur împrejur, lăcașul de rugăciune este înconjurat de un brîu sculptat în lemn. Se suprind și tăieturile drepte ale bîrnelor care încheie, la capete, pereții exteriori. Armonia lucrării te poartă cu gîndul la măestria maeștrilor de altădată, ziditori anonimi de temple și palate. Cum anonimi vor rămîne pentru totdeauna și constructorii acestui sfînt lăcaș. Alături de biserică, s-au păstrat două pietre de mormînt, pe care se mai zăresc inciziile unor cruci. Cît privește înscrisul de pe ele, acesta este ilizibil. Nu același lucru se poate spune și despre pisania sculptată în lemn deasupra ușii ce pomenește că această biserică s-a prefăcut din nou de căpitanul Vasile în anul 1785. în interior, te izbește aerul răcoros, specific unei construcții din lemn veche. întoarcerea în timp, pe care ți-o oferă legătura cu această biserică, se leagă și de frumusețea icoanelor. Deși culorile utilizate sînt simple și puține, maniera de îmbinare a roșului, cu verdele și albastrul, te cuceresc prin chipurile Mîntuitorului Iisus Hristos, ale Maicii Domnului sau ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Totul, în interior, se menține și se păstrează frumos, ca acum trei veacuri sau mai mult.
Este bine de menționat și faptul că pe biserica de la Orbeni a fost montată și inscripția ce atestă că este monument de patrimoniu, lucru pe care autoritățile din alte zone l-au uitat ori l-au neglijat.
Și, tot aici, a existat un muzeu în care s-au păstrat valori ce țin de spiritualitatea și cultura zonei. Un muzeu care, din păcate suferă, pentru că din „muzeu ” nu s-a mai păstrat decît imaginea unor vremuri cînd lucrurile stăteau mult mai bine. „A fost înființat în anii ’80 de pr. Constantin Ungureanu într-o cameră a casei parohiale. Cu timpul s-au adunat de la obștea satului icoane vechi, obiecte de lucru ce țin de tradiția locului, costume populare, veșminte preoțești și altele”, ne-a declarat preotul Daniel Nădejde.
Fără posibilități materiale și financiare, tînărul părinte de la Orbeni caută posibilități pentru a readuce în actualitate un vis mai vechi al locului. „Mi-aș dori o căsuță mică din bîrne lîngă biserică, un monument care să adăpostească într-un spațiu mai bun tot ce se află acum în muzeu. De asemenea, mi-aș dori să facem o campanie de promovare a ansamblului ce se va forma, fie prin net, prin media, prin predică. Umblăm în toate părțile, dar nu prea găsim ajutor. Iar banii sînt foarte dificil de obținut. De ce atîta zbucium? âmi doresc să duc mai departe o tradiție culturală. Pentru că patrimoniu cultural trebuie păstrat ca să se bucure și alții așa cum ne-am bucurat și noi cînd l-am primit de la înaintași „, a mai spus preotul Nădejde. Din păcate, numărul celor interesați de soarta lăcașului de cult din Orbeni poate fi cuprins pe degetele unei mîini. „De aproape trei ani, de cînd sînt în parohie, o singură familie de intelectuali din București s-a mai interesat de soarta lui”, ne-a explicat preotul Nădejde. Iar imaginile nu mai necesită comentarii în ceea ce privește starea degradată și degradantă în care se găsește muzeul și, din păcate, lucrurile vechi din ea. să duc mai departe o t

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!