Valori de patrimoniu

Memoria documentelor

* Arhive și tezaure românești aflate pe meleaguri străine * Una dintre cauze a fost prezența în jurul nostru, în mileniul al II-lea, a unor imperii vecine anexioniste(3)

în spațiul de timp la care mă refer și la ocupațiile strine pe care le am în vedere, au fost luate – ne spun specialiștii – „valori ce depășesc 14.000 tone de aur”! Profesorul Ion Nacu – un bun cunoscător al istoriei și momentelor cumplite prin care a trecut o mare parte a teritoriului așezărilor românești în ultimii 500 de ani, consideră că, în realitate, cantitatea aceasta de aur este cu mult mai mare. Părere la care mă raliez.
Arhiva istorică referitoare la unele zone de așezări românești din vestul țării (perioada anilor 1109-1872), la bijuterii și colecții de monede antice, la arme folosite în secolele trecute (I -XIX) în spațiul românesc (buzdugane, săbii, coifuri, arbalete, pistoale, pumnale, cămăși protectoare din zale ș.a.), obiecte de artă aparținînd aceleeași zone, din secolele XII – XVIII), icoane vechi și alte exponate aparținînd cultului religios ortodox (confecționate din aur și argint) au fost confiscate, ndeosebi după 1 ianuarie 1868 (după anexarea samavolnică a Transilvaniei de către imperiul austro-ungar, în 1867). Acele valori au fost „procurate” îndeosebi prin confiscări planificate (fie de la administrațiile locale sau din gospodăriile locuitorilor), fie din bisericile și mănmăstirile noastre). Așa au fost colecxtate arhive și tezaure românești – cum sînt cele de la Șimleu Silvaniei și Sînnicolau Mare, descoperite în anii 1797 și 1799. Toate au fost deja incluse în inventarele unor unor depozite sau muzee din unele centre culturale europene – Budapesta, Viena ș.a. – și au dispărut demult peste granițele României.
în condițiile (cu state membre libere și cooperante în toate privințele) evident s-a creat un nou climat favorabil și în legătură cu subiectul la care ne referim.
„Marea Neagră – demonstrează documentele – este singurul vecin care, cu certitudine, nu a confiscat arhive și tezaure românești. Nu se pot face aceleași aprecieri și despre alții dintre aceștia” – ne spunea adesea, cu un zîmbet amar pe buze, un regretat învățător din Văsiești-Moionești, în legătură cu subiectul la care ne referim. în timpul totalitarismului, în ultimii ani înainte de pensionare asemenea pătreri, asemenea adevăruri spuse cu voce tare l-au costat libertatea pentru o perioadă de vreme – trimes la canalul Dunăre – Marea Neagră „cu contract de activitate zilnică pentru litoral” – după cum glumea cu cei din jurul său, la întoarcere. După acest „moment cumplit și de mare necaz” din viața sa, supărarea cea mai mare a fost dispariția obiectelor de o valoare muzeală deosebită – colecții de monede antice de aur și argint, costume de port popular local, adunate pe parcursul a mai multe decenii, unele pietre cu basoreliefuri de la niște ruine care ar fi existat prin apropiere, unele unelte de muncă ale localnicilor, folosite pînă în preajma primului război mondial, despre care „nu mai știa nimeni și nimic”. âmpotmolit în lipsuri materiale, anii grei ai bătrîneții și alte cauze, știa că îi va fi imposibil să mai înființeze muzeul proiectat al satului răzeșesc – atestat documentar în anul 1443 – și în cadrul căruia își desfășura activitatea sa de dascăl.
Trecerea în revistă a documentelor a cuprins toate fazele de situații diferite care s-au înegistrat de-a lungul vremii; de la arhive arse, distruse sau confiscate nejustificat (cele mai multe), menționate și în tratate internaționale binecunoscute, pînă la tezaure românești incluse în programele unor muzee străione, sau date chiar de statul care ne reprezintă „spre păstrare” și din care s-au retrocedat României – în anii 1935 și 1956 – doar „firimituri” în raport cu valoarea lui totală – cum este cazul tezaurului depus în 1917 la Kremlin și care ar fi trebuit retrocedat imediat după primul război mondial de către imperiul totalitar al lui Lenin și, mai apoi, Stalin. (Va urma). (prof. Ioan Tudor – TROTUȘANU)ioniste(3)

în spațiul de timp la care mă refer

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!