Varietăți critice

Dispersii

Constantin CĂLIN

• Dacă gustul ar fi contat la alegerile din 2004, atunci Traian Băsescu n-ar fi ajuns președintele României. Acum acesta smintește lumea cu jumătăți de adevăr, lovituri de teatru și polemici deplorabile. Sper ca între acuzațiile pe care i le va aduce Parlamentul să figureze și aceea că risipește forțele sufletești ale națiunii. Disjunge, atomizează, nu solidarizează.

• Nu sîntem consecvenți nici în admirație, nici în dispreț. Motivul e acela că nu avem criterii nici pentru prima, nici pentru al doilea. Fermitatea e un cuvînt uitat de cei mai mulți.

• în absența contextului, rîndurile care urmează vor da bătaie de cap celor ce-ar vrea să le localizeze. Nu vor ști despre cine vorbește cel ce le-a scris: „Sărmanii! ei nu-și dădeau seama că au murit pentru totul altceva decît credeau ei că mor! Ce credeau ei că fac și ce-a ieșit!” Singurul lucru pe care am să-l spun e că, deși pare, fragmentul citat nu se referă la morții din decembrie 1989, ci la alți naivi din istoria noastră. Au fost serii!

• Nu o dată simt că a sta în fața televizorului a devenit dezonorant.

• Ce aruncă pe geam „omul de la bloc”, ins bun cu cîinii, pisicile și șobolanii? Pungi de plastic, ambalaje, coji de portocale, sticle și cutii de bere, pîine, mămăligă, mucuri de țigări, ziare rupte, cocoloașe de hîrtie. Paradoxal, în gestul său nu e numai neglijență, ci și ostentație. Aspectul demonstrativ e de neignorat, de pildă, de sărbători, în debarasarea de cojile de portocale și în cea de cutiile de bere. Să vadă ceilalți că „trăiește bine” și că – vorba unei reclame – e „de gașcă”.

• Adesea, acum, cel care spune „meleard” în loc de „miliard” îl și posedă, iar cel care pronunță corect cuvîntul are dificultăți în a-și imagina ce e dincolo de el.

• Citesc într-o revistă: „România e o țară care…”. Autorul, un entuziast, pare să nu-și amintească deloc vorba lui Eminescu: „Ciudată țară!”. Atît de ciudată, încît gazetarul se întreba uneori dacă ceea ce vede „e comedie, e adevăr?”.

• „Nu există coroană să nu fie apărată prin comparație”, scria undeva Delavrancea. De aci s-ar putea porni un întreg șir de substituiri: „Nu există dictatură să nu fie apărată prin comparație”, „Nu există «regim democratic» să nu fie apărat prin comparație” etc. întotdeauna se va găsi un element suplimentar ori o scuză care să le justifice.

• Mă întreb pentru a doua sau a treia oară în ultimele luni: pot să cred că niște comuniști fără convingere (cum pretind azi unii că au fost) condamnă cu convingere comunismul? Impostura pe care au practicat-o decenii în șir, din linia întîi, n-a devenit în cazul lor a doua natură?

• „N-am participat la înmormîntarea lui Ion Dincă”, scrie Ștefan Andrei în încheierea necrologului pe care i-l face fostului general în „Flacăra lui Adrian Păunescu” (nr. 1-2, din 12-26 ianuarie 2007). „Cînd murea cineva el îmi amintea ceea ce îi spusesem în mai multe rînduri și anume că, dacă aș putea, n-aș participa nici la înmormîntarea mea”. Exact în aceeași formulare, ultima propoziție am auzit-o, de mai multe ori, în anii din urmă, la Sergiu Adam, care, atunci cînd o repetă, declară și el că se autocitează. Iată un caz interesant de similitutdine, la fel de surprinzător ca și cum ai da peste două versuri identice la doi poeți diferiți. întrucît Ștefan Andrei și Sergiu Adam n-aveau cum să împrumute unul de la altul această vorbă, rezultă că ea e, în cazul amîndurora, o reminiscență, și trimite la o sursă nemărturisită sau, pur și simplu, uitată. Care o fi?

• Aud mereu vorbindu-se de o „criză” a valorilor. Cauza nu poate fi decît faptul că egoismul e sicativ.

• Același „ideal”, în versul poetului: „Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire”, și în proza mea: responsabilitate de doi bani, leafă de milioane.

• Vorbă de redactor enervat de insistențele unei poete milenariste, autoarea unor versuri de un erotism deșănțat: „Și-atunci am trimis-o unde o scurmă lirismul!”.

• Azi „monstruoasa coaliție” e cea dintre „elită” și „mahala”.ur

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!