Varietăți critice

No comment

Constantin CĂLIN

• „Regele Ferdinand a rostit următoarele: «Nimeni cred nu s-a pronunțat mai bine asupra presei noastre, ca Eminescu».
«Presa este:
Neinteligentă dar de bună credință,
Inteligentă dar de rea credință,
Neinteligentă și de rea credință, și în sfîrșit categoria cea mai rară:
Inteligentă și de bună credință…»”.

• „Domnul Cuza n-a luat de la stat decît lista sa civilă, el avea oroare de a face ce făcură unii din domnii trecuți. El fusese unul din Domnii români, care se retrase din Domnie fără avere mare. (…). Nu înțelegem însă cum un om integru care nu a prădat nici un ban pentru el din averea străină, să tolereze pe favoriții săi a despoia țara. Oare Domnul nu cunoștea abuzurile oamenilor săi?”.

• „Revoluția (lovitura de stat – n.m.) dete o proclamație: risipa finanțelor era motivul răsturnării Domnului (Cuza). îndată ce răsturnătorii veniră la putere, răsturnători și oameni ai regimului trecut, făcură noi concesii și împrumuturi, făcură și gratificații la vreo treizeci de oameni cîte două mii de galbeni, ca să meargă să pledeze cauza revoluției. Un singur om nu primi nimic, C.A. Rosetti. Lista numelor acelor care primise aceste gradații enorme se află în «Monitor». Erau printre dînșii chiar oameni malazi (bolnavi – n.m.) duși la băi, care primiră această mare sumă, sub cuvînt că au să sprijine cauza”.

• „… Nu e greu să ajungi sus, ci odată ajuns să te menții. Mulți din aceia care ajung pe înălțimi, nu știu să-și păstreze locul dobîndit. A sta, e meritul. Acest merit nu e al meu (C. Mille – n.m.), ci al educației pe care mi-am făcut-o. Această educație constă în deprinderea de a sta neclintit pe calea pe care ți-ai ales-o și a nu te abate de la dînsa. în dedalul vieții politice a României, nu m-am abătut de la calea adevărului și dreptății”.

• „Vlahuță (autorul poemului «1907» – n.m.) s-a ridicat – stingher, sărac, fără interes și fără frică – în fața apoteozei de patruzeci de ani a unui monarh adulat de o lume întreagă! Pe cît știu eu, această frumoasă cutezanță a fost cruțată și a rămas fără ispășire. Carol Vodă nu putea să dezmintă mai bine și mai nobil pe Juvenalul său decît interzicînd orice prigoană împotrivă-i! Vlahuță și-a continuat, netulburat și fecund, munca sa de dascăl și de apostol național. La «Casa Școalelor», în coloanele revistelor…”.

• „Cîți miniștri avem, ori am avut noi, care să fie personalități culturale, ca de pildă un de Man din Belgia! Știți că acest sociolog a scos din munca unei vieți întregi o carte «Dincolo de marxism»; iar elita belgiană, înțelegînd sforțarea, a pus pe de Man în guvern ca să-și aplice teoria. Sau ca acei miniștri francezi, ce pentru a fi primiți la faimoasele prînzuri prezidate de Gustave Le Bon (care n-a fost niciodată ministru) se întreceau să-și dovedească opera lor de înaltă cultură. Cîți din parlamentarii noștri din ultimii zece ani (1925 – 1935 – n.m.) știu măcar zece titluri de cărți serioase?”.

• „Guvernul mareșalului Antonescu a luat o hotărîre eroică și patriotică. Editorii de manuale școlare au primit ordinul să suprime din cărțile de istorie, de geografie și de limba română toate paginile privitoare la luptele victorioase de la Mărăști și Mărășești, precum și tot ce s-ar putea referi la «barbarii» de acum două mii de ani care de pe țărmul drept al Rinului atacau Imperiul Roman. Editorii, firește, se vor supune. Școlarii anului viitor (1941 – 1942 – n.m.) nu vor mai citi în cărți ce fapte mari de arme au săvîrșit părinții lor pe cîmpurile de luptă prohibite. Neamțul imbecil își va închipui încă o dată că tot ce se ascunde vremelnic oamenilor sau copiilor nu există”.

• „Cu toată starea tristă în care se află acum Cultul Eroilor, priviți ce a ajuns acest Shakespeare printre noi. Pe ce englez din țara noastră, ce milion de englezi, nu am da noi mai curînd decît pe acest țăran din Stratford? Nu l-am vinde nici pe un regiment din cei mai înalți demnitari. El este cel mai mare lucru pe care l-am făcut pînă acum. Pentru cinstea noastră printre națiunile străine, ca podoabă a familiei noastre engleze, ce alt articol nu am voi noi să-l predăm înaintea lui? Socotiți acum, dacă ne-ar întreba cineva: «Voiți să lăsați Imperiul vostru Indian, sau pe Shakespeare al vostru, voi englezilor; să nu fi avut deloc un Imperiu Indian, sau să nu fi avut deloc un Shakespeare?». într-adevăr, ar fi o gravă întrebare. Personagii oficiale ar răspunde fără îndoială în limagiul oficial; dar noi, din partea noastră, am fi siliți să răspundem: «Cu Imperiul Indian, sau fără Imperiul Indian, noi nu putem fără Shakespeare! Imperiul Indian se va duce desigur, odată și odată; dar Shakespeare nu se duce, rămîne pururea cu noi; nu putem să-l dăm pe Shakespeare al nostru!»”.

• „(Grigorescu) n-a dorit nimic pentru el și n-a cerut nimic, decît să fie lăsat în pace. De-aceea a trăit departe de lume. Ar fi vrut să nu-l știe nimeni că există. Și cele mai penibile ceasuri, cele mai îngrozitoare întîmplări pentru el erau acelea care-l sileau să vie în atingere cu vreuna din autoritățile publice. Lucrurile acestea luau, în sufletul lui delicat, proporțiile unui dezastru”.e primiră această mare sumă, sub cuvînt c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!