Vrei dacă poți?!

Mihai BUZNEA

Poți dacă vrei, sau vrei dacă poți? întrebarea, cu substrat de șaradă, nu este întîmplătoare; exprimă o mentalitate, dar și o atitudine. De acțiune, sau de contemplație. Aflu, nu contează pe ce căi, că edilul șef al unei localități miniere intrată în colaps, situată în bazinul carbonifer al văii Jiului, este hotărît să-și salveze urbea și concitadinii de la anonimatul total prin resuscitarea așezării cu ajutorul propriilor mijloace. Concret: prin promovarea unui ambițios program de stimulare a turismului: un muzeu al cărbunelui, susținerea producției artizanale tradiționale, sprijinirea întreprinzătorilor locali pentru amenajarea de micro-pensiuni, drumeții la obiectivele de patrimoniu din zonă, lecții despre minerit la gurile de galerii ș.a. Ideile se decupează pe parcurs și vor îmbogăți mijloacele de atragere a viitorilor turiști ce vor cotiza la bugetul local, contribuind totodată la dezvoltarea altor servicii și crearea de locuri de muncă.
Jos pălăria pentru astfel de inițiative! Venind mai pe-aproape, adică acasă la noi, putem constata că așteptarea și uitarea sînt scrise-n legile-omenești – am citat dintr-o veche romanță. Cu alte cuvinte, că nu prea se face ceva. Comăneștiul ar putea fi citat primul. Vechi centru minier datînd din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu importante exploatări carbonifere și în localitățile limitrofe, precum Asăul și Dărmăneștiul, orașul „și-a stins lămpașele” trimițînd în șomaj definitiv circa 5 000 de oameni. Minele sînt pustii. Alți 3 000 de salariați de la fostul combinat de mobilă le împărtășesc soarta. în colaps total sau în regres parțial se află și alte unități ce asigurau locuri de muncă și bani la bugetul local: centrala termoelectrică, autobaza de transport rutier, unitatea de exploatare a lemnului. Ce s-a pus în loc? Mai nimic! Dar orașul și-a păstrat intacte sursele de imagine. Așezarea de la poalele muntelui Goanța este dăruită cu frumuseți naturale și oportunități turistice deosebite. Valea Trotușului este coroana ce o împodobește și-i conferă valoare și atracții suplimentare. Un muzeu al mineritului ar resuscita tradiția. Piese există, spații în care să fie expuse – de asemenea. Unitățile de cazare nu lipsesc – în oraș, ca și în locațiile apropiate. Palatul și parcul Ghika, alături de gara de cale ferată construită în stil elvețian (una similară există și funcționeaă în orașul Laussane) din Comănești, castelul de la Dărmănești și cel de la Dofteana, pitoreasca vale a Asăului, izvoarele Trotușului sînt doar cîteva obiective ce se constituie în argumente pentru un eventual proiect de anvergură ce ar conferi o altă perspectivă oamenilor și localităților. Statutul de zonă defavorizată nu a rezolvat mare lucru. Implicarea oamenilor cu idei, a celor cu potențe financiare, sub coordonarea edililor așezărilor respective, ar rezolva o importantă ecuație socială.
Așadar, încă odată: vrei dacă poți, sau poți dacă vrei?!Comănești, castelul de la Dărmănești și cel de la Dofteana, pitoreasca val

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!